Avancronica de concert Vineri 22 mai
Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 22 mai
Dacă săptămâna trecută am fost purtaţi de valurile impetuoase ale muzicii lui Şostakovici, vineri 22 mai, la concertul simfonic al Filarmonicii „Banatul” dispare o singură figură centrală şi avem parte de un mozaic muzical. Dirijorul concertului, Alain Pâris, ne propune spre audiţie Poemul simfonic „Vânătorul blestemat” de César Franck, Dublul concert pentru clarinet, violă şi orchestră op.88 de Max Bruch, Rapsodia pentru clarinet şi orchestră de Claude Debussy, Simfonia I de Pierre Wissmer şi „La Valse” de Maurice Ravel. Poemul lui Franck este inspirat dintr-o baladă a poetului german Gottfried August Bürger. Subiectul este povestea unui conte care îndrăzneşte să meargă la vânătoare în ziua de Sabbath, a şaptea zi a săptămânii care comemorează odihna lui Dumnezeu după ce a creat lumea. Este menţionată şi în Cele Zece Porunci şi nu se referă numai la odihnă, dar şi la înălţarea spirituală şi intelectuală. Această violare a unei vechi legi sociale este condamnată şi pedepsită, contele auzind o voce teribilă în pădure care-l condamnă să fie urmărit de demoni pentru eternitate. Orchestraţia ne evocă o atmosferă fantastică, întuneric şi umbre infernale. Concluzia ne aduce aminte de Berlioz cu a sa Noapte de Sabbath din Simfonia Fantastică. Premiera a fost la 31 martie 1883, în concertul Societăţii Naţionale de Muzică din Paris. Concertul pentru clarinet şi violă a fost compus pentru fiul său Max Felix Bruch, un talentat clarinetist. Cu toate că a avut succes la premieră, concertul dublu compus de Bruch a căzut în uitare mulţi ani. Una dintre cauze a fost şi faptul că Bruch a fost interzis în perioada Naţional Socialismului din Germania. Compus în decembrie 1911 la Berlin, lucrarea se înscrie în stilul unui compozitor care nu a făcut compromisuri de la stilul romantic tradiţionalist. Solişti vor fi Emil Vişenescu la clarinet şi Oana Vişenescu la violă.
Avancronica de concert Vineri 15 mai
Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 15 mai
Adaptându-şi armonios propria politică repertorială cu propunerile dirijorilor invitaţi, Filarmonica „Banatul”, la două săptămâni după audiţia Simfoniei a IX-a, ne oferă pentru vineri 15 mai, încă două lucrări ale lui Dmitri Şostakovici — Concertul nr.1 în do minor pentru pian, trompetă şi orchestră de coarde, op.35 şi Simfonia a X-a în mi minor, op.93. Se pare că lumea muzicală începe să-l înţeleagă şi să-l aprecieze tot mai mult pe acest om, un talent extraordinar, un oropsit condamnat să trăiască şi să creeze în spaţiul unor vremuri mediocre.
Concertul orchestrei simfonice va debuta cu un preludiu unic în istoria muzicii: cel compus de George Enescu în deschiderea Suitei pentru orchestră nr.1, în do major op.9. Este celebrul Preludiu la unison, o idee genială, o melopee infinită cu caracter cvasi improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare şi un timpan în tremolo, într-o nuanţă discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfăşurarea melodică are o libertate expresivă ce nu are nevoie de armonie sau polifonie. Această pagină, probabil unică în literatura simfonică mondială, a constituit un gest de curaj artistic al unui tânăr de 21 de ani, într-o perioadă dominată de armoniile sofisticate ale expresioniştilor francezi.
Avancronica de concert Vineri 8 mai
Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 8 mai
Maestrul Nicolae Moldoveanu va conduce concertul vocal-simfonic de vineri 8 mai, aflat la jumătatea Festivalului Internaţional Timişoara Muzicală. În sala Capitol vom putea asculta Uvertura la Opera Tannhäuser de Richard Wagner, Concertul pentru pian şi orchestră nr.1 în mi bemol major de Franz Liszt şi Missa di Gloria pentru solişti cor şi orchestră de Giacomo Puccini. Opera a cărei uvertură o vom asculta la începutul concertului are ca subiect o legendă medievală, dar cu trimiteri clare în actualitatea timpului lui Wagner. Se întâlnesc poveştile tipice ale cavalerilor din timpurile medievale intersectate cu aluzii la mitologia greacă, pietatea creştină şi unele idei de resemnare umană, ascunse sub mantia indignării virtuoase. Pe scurt este vorba despre cavalerul menestrel Tannhäuser şi lupta sa de a alege între tentaţiile plăcerilor voluptăţii desfrânate oferite de împărăţia lui Venusberg şi spiritualitatea personificată de pura Elisabeta, nepoata prinţului Turingiei. Uvertura compusă după naşterea operei, este un rezumat concentrat al subiectului, având toate elementele prezente ale întregii lucrări. Este una dintre cele mai complexe şi totodată dificile uverturi al lui Wagner. Premiera operei s-a petrecut în 1845 la Teatrul Regal din Dresda, dar printre primele puneri în scenă, după Riga, Praga şi New York, a fost Timişoara, la 13 ianuarie 1866.
Avancronica de concert Joi 30 aprilie
Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Joi 30 aprilie
Pentru a respecta sărbătoarea primei zile de mai, Filarmonica „Banatul a programat următorul concert din Festivalul Internaţional Timişoara Muzicală pentru joi 30 aprilie. Vom asculta Rapsodia română nr.2 op.11 de George Enescu, Concertul pentru vioară şi orchestră nr.1 în fa diez minor op.14 de Henryk Wieniawski şi Simfonia nr.9 în mi bemol major op.70 de Dmitri Şostakovici.
Rapsodia a doua, se pare, o soră mai puţin atrăgătoare decât prima rapsodie, mai puţin populară, dar, spun muzicologii, mai profundă. Ei îl urmează pe Enescu, care prefera în secret această a doua lucrare. Vom observa, reascultând-o, că este mai elaborată, melodiile populare pe care se bazează sunt mai interiorizate şi arcul expresiv de mare deschidere care ne poartă spre un punct înalt de mare purificare artistică, ne duce spre un final senin, dar profund. Prin felul în care Enescu construieşte tema principală, „Pe o stâncă neagră”, pe trei nivele, prin modul în care orchestrează şi adaugă particularităţi ritmice melodiilor populare culese, rapsodia se apropie de stilul poemului epic. De remarcat faptul că, la fel ca în prima rapsodie, compozitorul renunţă la strălucirea unui solo de vioară, încredinţând acest rol violei. În cazul rapsodiei a doua, soloul violei se înscrie perfect în atmosfera generală, a preferinţei pentru grav şi interiorizare.