Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 21 FEBRUARIE Ora 19

Concertul simfonic al Filarmonicii „Banatul” din 21 februarie va fi condus de maestrul Gheorghe Costin şi conţine următorul program: Sarabandă, Gigă şi Badinerie, suită pentru orchestră de corzi de Arcangelo Corelli, Concertul pentru fagot şi orchestră în fa major de Johann Nepomuk Hummel şi Serenada nr.2 în la major.op.16 de Johannes Brahms. Unul dintre marii maeştrii ai lumii muzicale a secolului XVII, Corelli, s-a născut la Fusignano, Italia, în 1653. Violonist, compozitor şi profesor, el a influenţat în mod decisiv dezvoltarea muzicii baroce, atât în ţara sa cât şi în Europa. Era foarte cunoscut ca violonist, pentru tonul său cu totul excepţional, dar şi prin compoziţiile sale, care erau interpretate în toate centrele muzicale. Marii compozitori din generaţiile următoare  au studiat lucrările sale şi s-au inspirat din ele. Johann Sebastian Bach a studiat cu admiraţie compoziţiile lui, iar una dintre fugile sale este direct inspirată dintr-un opus compus în 1689. Deşi nu Corelli a inventat forma de Concerto Grosso, el i-a revigorat potenţialităţile şi a popularizat-o, compunând mai multe colecţii care au devenit mai apoi modele urmate de alţi creatori, Vivaldi şi Händel fiind cei mai cunoscuţi. Lumea muzicală de atunci îl denumea „Descoperitorul tehnicii moderne a viorii”, „Primul mare violonist al lumii”, sau „Tatăl formei Concerto Grosso”.  Cele trei lucrări pe care le vom asculta sunt mici bijuterii, care se disting prin frumuseţe şi simplitate.

În continuare să aflăm câteva informaţii despre Hummel, un compozitor ale cărui lucrări sunt plasate în perioada de trecere de la clasicismul muzical la romatism. El s-a născut în anul 1778 la Pressburg, Bratislava de azi. La 8 ani a luat lecţii de la Mozart, care era impresionat de abilităţile sale muzicale. Mai apoi s-a întâlnit cu Haydn, care a compus pentru el o sonată, pe care a interpretat-o la Hanovra. Haydn l-a felicitat şi i-a dat o guinee, o monedă de aur britanică, pe vremea aceea. L-a cunoscut şi pe tânărul Beethoven şi cu toate că relaţia dintre ei a cunoscut suişuri şi coborâşuri, mai apoi amândoi s-au reconciliat manifestându-şi respect reciproc. A legat multe prietenii cu marii artişti ai vremii, printre care şi cu Goethe, ceea ce i-a lărgit mult orizontul artistic. Dacă la maturitate era un muzician şi compozitor foarte apreciat, după ce a dispărut, în mod ciudat, nu i s-au mai cântat lucrările timp îndelungat. În anii din urmă i s-a redescoperit valoarea, ca urmare apare tot mai des pe afişele de concert. A avut merite deosebite şi prin faptul că a contribuit cu iniţiative şi cu unele intervenţii pentru implemetarea legii de pensionare a artiştilor, pentru că a organizat concerte în beneficiul artişilor săraci şi a lupat împotriva furtului intelectual.  Vineri seara, fagotistul Radu Ţaga, membru al orchestrei filarmonicii, ne va prezenta măsura artei sale, dar şi a creaţiei lui Hummel.

Cele două serenade compuse de Brahms sunt singulare în creaţia sa. În acea vreme nu se mai compunea acest fel de muzică. Serenadele sale provin din profundul sentiment pe care îl nutrea pentru Clara Schumann şi a hotărât să împrumute acest gen, foarte folosit în secolul XVIII de Mozart şi Haydn. La finalul concertului simfonic vom asculta a doua serenadă - compusă între anii 1858-1859 - care nu este o mini-simfonie, ci o lucrare în cinci părţi. În mod neobişnuit, această lucrare nu are viori în partitură- în absenţa lor principalul material melodic fiind transferat suflătorilor. Corzile grave sunt auzite în melodie mai mult în poeticul Adagio, unde ne poartă pe unde muzicale profunde şi întunecate, mai puţin obişnuite în serenade.

Mircea Tătaru