Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 7 MARTIE Ora 19

O seară Mozart pe scena Capitol va fi oferită de Filarmonica „Banatul”. Se doreşte o pregătire spirituală pentru sărbătoarea de a doua zi — sâmbătă, 8 martie.

Prezentând la 17 ianuarie concertul pentru vioară nr. 3, spuneam că toate cele trei ultime concerte (3,4, şi 5) pentru acest instrument, sunt atât de frumoase şi de diverse încât încap pe acelaşi loc în inima tuturor melomanilor. Violonistele Cristina Anghelescu şi fiica ei, Ioana Cristina Goicea ne vor demonstra acest adevăr, adăugând la măiestria acestor concerte şi arta lor interpretativă. 

Pentru început vom asculta Concertul pentru vioară şi orchestră nr.4 în re major K.V. 218.  El are supradenumirea de „Militarul”, nume atribuit probabil datorită primelor măsuri, concertul debutând cu o formulă ritmică de sorginte militară. Este o deschidere solemnă, aidoma unui semnal de trompetă.

Factura întregului concert nu are nimic de a face cu ţinuta primelor măsuri, ci dimpotrivă, tot concertul este o revărsare de sentimente, datorită conţinutului melodic bogat şi spiritului cald, liber. De multe ori luăm, în mod greşit, drept literă de lege o poreclă încetăţenită, fără să încercăm să descifrăm din interior mesajul artistic. Pentru interpreţi, acest lucru este esenţial.

Concertul pentru vioară şi orchestră nr.5 în la major K.V. 219 este un exemplu de sinteză de gândire clasică şi sensibilitate, pe care unii o calificau foarte apropiată de romantism. Este un punct culminant atins de Mozart în acest gen muzical, noutăţile şi adaptarea curajoasă a formei la conţinut fac ca acest concert să pară a aparţine secolului ce urma. Atunci, în 1777, Wolfgang Amadeus Mozart avea doar 20 de ani. Un prim exemplu de inovaţie plină de curaj este felul în care, după expoziţia orchestrală, Allegro aperto, Mozart opreşte această mişcare introducând vioara solistă printr-un Adagio, o mişcare lentă ce durează şase măsuri. După această intervenţie melancolică, vioara solo izbucneşte cu multă strălucire deschizând forma de sonată. O altă noutate o găsim în partea a III-a, în formă de rondo, unde întâlnim un episod-surpriză care contrastează profund cu celelalte. Este o melodie alla-turca care erupe cu energie nestăvilită. Este de remarcat faptul că toate noutăţile utilizate în concert, precum sunt şi cele de care am amintit — Adagio-ul sau pasajul de factură exotică din final — nu sunt o incoerenţă stilistică ci se integrează pefect în ansamblu, sunt resurse expresive care înlătură monotonia, stereotipia.   

În lunile de vară ale anului 1788, Wolfgang Amadeus Mozart a compus celebra Trilogie finală, ultima dintre cele trei fiind Simfonia nr. 41 în do major    K.V. 551„Jupiter”, care va încheia seara de muzică din sala „Capitol”. Această minunată lucrare, luminoasă şi olimpiană, nu lasă loc pentru tristeţe sau melancolie, cu toate că necazurile îl invadau pe Mozart, în special marea durere că doar cu o lună înainte, în iunie, îi murise fetiţa, Theresia, la numai 6 luni de viaţă. Numele dat simfoniei, „Jupiter”, cel al puternicului zeu, deşi este foarte sugestiv, nu a fost dat de Mozart, ci de impresarul său din Londra, Johann Peter Salomon. Această ultimă simfonie, un impunător monument, este o muzică senină, maiestuoasă, însăşi tonalitatea aleasă dezvăluind intenţia de stabilitate, echilibru şi grandoare. Ascultând-o, vom înţelege de ce « îşi merită locul în Olimp ».  Concertul va fi dirijat de maestrul Leonard Dumitriu.

Mircea Tătaru