Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 14 MARTIE Ora 19

Echinocţiul de primavară, când ziua este egală cu noaptea, cade anul acesta pe 20 martie. Concertul Filarmonicii „Banatul” din 21 martie va fi o impresionantă demonstraţie cum cel mai mare instrument din familia viorii, contrabasul, poate fi egal cu vioara. Nu orice contrabasist se încumetă să abordeze lucrări din repertoriul viorii, ci doar cei care au dobândit calităţi excepţionale în domeniul tehnicii şi interpretării. Printre aceştia se numără şi contrabasistul  Petru Iuga, protagonistul concertului de vineri de pe scena Capitol. Charles Camille Saint-Saëns l-a apreciat foarte mult pe violonistul Pablo de Sarasate, căruia i-a dedicat concertul său pentru vioară nr.1, iar patru ani mai târziu, în 1863 a compus pentru el Introducere şi Rondo Capriccioso, o piesă care include frumuseţe lirică dar şi pasaje  de virtuozitate. Această lucrare o vom asculta în deschiderea concertului. La fel ca şi Lalo sau Bizet, Saint-Saëns a fost profund interesat de stilul dansurilor spaniole, ecoul şi spiritul lor fiind regăsite în multe lucrări, printre care şi în piesa pe care o vom asculta. Sarasate a cântat-o în premieră la Paris la 14 aprilie 1867. Plăcându-i foarte mult, Claude Debussy, în anii de tinereţe, a transpus-o pentru două piane. De urmărit cum rezolvă contrabasul pasajul de virtuozitate din Coda lucrării, foarte dificil şi la vioară.

Născut la Lille, în Franţa, dar de origine spaniolă, Edouard Victor Antoine Lalo s-a integrat în mişcarea de renaştere a muzicii instrumentale franceze. Deşi a compus opere, simfonii, muzică de cameră, el este cunoscut în lumea muzicală pentru creaţia din genul concertistic. Fiind violonist, a scris patru concerte dedicate acestui instrument. Trei dintre ele au denumiri particulare: concert rus, fantezie norvegiană şi simfonia spaniolă, lucrarea cea mai apreciată. Inspirată şi ea din folclorul spaniol, ca şi alte lucrări ale sale, Simfonia Spaniolă se distinge prin melodiile sale expresive, prin ritmurile specifice peninsulei iberice şi prin armoniile clare, nesofisticate. Prima audiţie s-a petrecut la Paris, în februarie 1875 în interpretarea lui Pablo de Sarasate, căruia  i-a fost dedicată. Trei ani mai târziu, în aceeaşi interpretare, a fost ascultată de Ceaikovski, care s-a arătat entuziasmat de lucrare. Vom asculta versiunea cu contrabas solist.

Pe la începutul secolului XX s-a născut un compozitor foarte talentat, foarte prolific — Nino Rota. Am ascultat deseori muzica sa care ne-a impresionat, majoritatea fără să ştim cui aparţine. Aceasta, pentru că a compus coloana sonoră pentru filme celebre. L-au solicitat să scrie muzică pentru filmele lor, Federico Fellini, Luchino Visconti, Franco Zeffirelli, Francis Ford Coppola, ca să-i amintim pe cei mai celebri. În 1971 a compus un Divertisment concertant pentru contrabas şi orchestră, în onoarea celebrului contrabasist, pedagog şi dirijor — Franco Petracchi. La finele secolului XX lucrarea a început să ocupe un loc tot mai important în repertoriul contrabasului.

Un alt mare virtuoz al acestui instrument a fost  Giovanni Bottesini. A învăţat contrabasul la Conservatorul din Milano, făcând paralel şi studii de armonie, contrapunct şi iniţiere în compoziţie. Cu banii câştigaţi la absolvire se spune că şi-ar fi cumpărat un contrabas de marcă, pe care a montat doar trei corzi şi pe care l-ar fi acordat mai sus pentru a se apropia de timbrul violoncelului. I se spunea Paganini al contrabasului şi la fel ca în cazul marelui virtuoz al viorii, au existat despre întâmplările vieţii lui destule legende şi povestiri, dintre care unele se băteau ca în cap. Certitudinile vieţii sale însă sunt frumoasele compoziţii, majoritatea dedicate contrabasului şi faptul că sub îndrumarea lui Verdi a dirijat premiera absolută a operei „Aida”, la Cairo, la inaugurarea Canalui de Suez, în 1871. Gran duo concertante pentru vioară, contrabas şi orchestră, pe care-l vom asculta la finalul concertului, a fost compus iniţial pentru doi contrabaşi. Fiindcă pe atunci era foarte greu să găseşti încă un instrumentist de valoarea lui Bottesini, violonistul Camillo Sivori, un elev al lui Paganini, a transcris o parte pentru vioară, variantă rămasă definitivă din 1880 până azi. La această piesă îşi va da concursul violonista Kamilla Schatz-Iuga. Concertul de vineri seara se va afla sub conducerea maestrului Radu Popa.

Mircea Tătaru