Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 12 Decembrie Ora 19

Figura centrală a concertului de vineri, 12 decembrie, este compozitorul Antonin Dvořák. Vom asculta pentru început 2 dansuri slave — numărul 1, în do major şi numărul 8, în sol minor, amândouă în mişcarea de Presto. Johannes Brahms, datorită admiraţiei pentru compoziţiile lui  Dvořák, s-a hotărât să-l ajute. L-a îndemnat pe editorul său german, Fritz Simrock, să-l determine pe Dvořák să compună o serie de dansuri, în stilul ceh, după tiparul dansurilor sale maghiare care au repurtat încă din acea vreme un larg răsunet. În acest fel dorea să lărgească popularitatea prietenului său. Astfel s-a născut ciclul de Dansuri Slavone, la început compuse pentru pian la patru mâini. Cele opt dansuri sunt inspirate din folclorul boemian, cu toate că au primit numele de slavone.  Cele două pe care le vom asculta sunt asemănătoare, adică pline de exuberanţă, energie şi mândrie. Mai apoi ele au fost orchestrate şi au fost prezentate în premieră la Crystal Palace în Praga, la 15 februarie 1879.

După mai multe concerte pentru vioară şi piese celebre interpretate tot la vioară, în seara de vineri vom avea parte de un concert pentru chitară. În premieră la Timişoara vom asculta Concertul pentru chitară şi orchestră nr.1 în re major, op.99 de Mario Castelnuovo-Tedesco, care va fi interpretat de chitaristul Costin Soare. La începutul anului 1930 compozitorul Castelnuovo a devenit îngrijorat de situaţia evreilor şi a lui, din ţara sa natală — Italia. A devenit o ţintă chiar în comunitatea muzicală din jurul lui. Nu a mai apărut la radio, iar lucrările sale au dispărut din aria de interes de până atunci. De aceea a emigrat în Statele Unite şi s-a stabilit la New-York în vara anului 1939. A murit la Hollywood în 1968. Concertul numărul 1 pentru chitară l-a compus în acel an stresant, 1939 şi i l-a dedicat legendarului chitarist Andrés Segovia, care l-a interpretat în premieră la Motevideo —Uruguai.  Castelnuovo a compus foarte multe lucrări pentru chitară, astfel câştigând o mare experienţă în a desluşi tainele instrumentului. Problema lui era cum să evidenţieze acest instrument în faţa orchestrei, fără să apeleze la mijloace electrice. Nu dorea ca acest instrument, pe care-l iubea, să devină doar o culoare aparţinând orchestrei, ci îl dorea instrument solistic, cu toate că sonoritatea, din construcţie, este mică. Vom urmări în seara de vineri dacă eforturile de a evidenţia chitara i-au reuşit.

În partea a doua a programului simfonic al Filarmonicii „Banatul” ne întoarcem la Dvořák pentru a asculta Simfonia a IX-a în mi minor, opus 95, „Din lumea nouă”. Pe drept cuvânt, această nestemată a muzicii romantice rezumă şi esenţializeză faptul că Dvořák a fost un mare mediator de tradiţii între o epocă ce apune şi alta care apare, vădind în acelaşi timp o vădită autonomie stilistică. Simfonia a IX-a încununează toate simfoniile sale anterioare şi se afirmă ca o mare sinteză între substanţa tematică proprie, concepută în gen popular şi exigenţele ample ale formelor cu dezvoltările lor. Simfonia a fost orchestrată magistral de către Dvořák, structura şi elementele tematice fiind astfel puse în evidenţă în mod strălucit. La 4 ianuarie, 1896, ea a cunoscut un succes extraordinar la Praga, fiind prezentată în concertul inaugural al Filarmonicii Cehe. Concertul de vineri, din sala Capitol va fi dirijat de maestrul Radu Popa.

Mircea Tătaru