Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 7 februarie

 Vineri, 7 februarie, Filarmonica Banatul, în parteneriat cu Institutul francez, ne oferă un nou concert cu muzica lui Beethoven. Sub conducerea dirijorală a maestrului Michael Cousteau vom asculta Uvertura „Coriolan” op. 62Concertul pentru pian şi orchestră nr. 4 în sol major, op. 58 şi Simfonia nr. 1 în do major, op. 21.Uvertura „Coriolan”, care va deschide programul simfonic, este o pagină muzicală deosebit de reuşită, despre care merită să spunem câteva cuvinte. Ea nu a fost scrisă după tragedia lui Shakespeare, ci ca introducere la piesa teatrală a unui prieten al lui Beethoven, Heinrich von Collin. Uvertura este o pagină de muzică programatică şi se referă la Generalul roman Coriolanus, care, din mântuitorul şi salvatorul Romei devine exilat datorită aroganţei şi dispreţului cu care îi trata pe cetăţenii marelui oraş. De nevoie, fiind ameninţat, se aliază cu duşmanii Romei şi începe asediul asupra oraşului. Deznădăjduit, şi la sfatul mamei şi al soţiei, el se sinucide. Cunoscând caracteristicile proprii ale eroismului beethovenian, putem spune că acest deznodământ al uverturii nu îi este propriu, pentru că în locul unei acţiuni eroice cu final victorios, asistăm la tragedia unei conştiinţe înfrânte. Dacă piesa lui Collin este azi dată uitării, Uvertura „Coriolan” are întotdeauna mare succes la publicul meloman, aşa cum a avut şi în 1807, la premieră.

Pianistul Dragoş Mihăilescu va interpreta Concertul nr.4 în sol major pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven. Acest concert care se apropie ca popularitate de renumitul concert nr. 5 „Imperialul”, a fost compus între anii 1805-1806. Beethoven l-a prezentat prima oară în martie 1807, într-o audiţie privată la Castelul Prinţului Lobkowitz. În multe privinţe, Beethoven a fost primul pianist modern virtuoz. În timp ce predecesorii lui făceau curte publicului, interpretând cu suavitate şi eleganţă, el- cu energia şi impetuozitatea de care dădea dovadă, îi impresiona profund pe auditori.

Premiera oficială s-a petrecut la Viena în 1808. A fost ultima dată când Beethoven a apărut în public ca solist cu orchestra. Concertul a fost dedicat Arhiducelui Rudolph - prieten şi elev al compozitorului, mare patron al artelor. Prezentat la premiera de la Viena într-un concert de patru ore, el nu a avut ecoul pe care-l merita, trecând în uitare până când tânărul Felix Mendelsohn Bartoldy, l-a prezentat la Leipzig, în 1834. Prezent acolo, Robert Schumann a rămas transfigurat de frumuseţea acestui concert. La ieşire spunea „Stăteam pe locul meu înmărmurit, fără să mi se mişte niciun muşchi, uitând aproape să respir”.

În data de 2 aprilie 1800, Viena s-a întâlnit pentru prima dată cu talentul lui Ludwig van Beethoven, la premiera Simfoniei sale nr.1. Această lucrare despre care ştim că este marcată de spiritul lui Haydn şi de respectul faţă de Mozart, ne arată un compozitor stăpân pe materialul sonor, nefiind deloc un epigon al marilor săi înaintaşi. Deşi au fost şi critici care se îndoiau de forţa care li se anunţa că apare, alţii le-au răspuns mulţumiţi că „leul a hotărât că-i înţelept să nu atace încă”.

Cu toată structura clasică, căreia nu-i aduce intervenţii proprii, precum în următoarele simfonii, amprenta beethoveniană se distinge în principal datorită felului cum foloseşte, punând în valoare, grupurile de suflători.

Mircea Tătaru