Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 14 februarie

Vineri, 14 februarie, maestrul Stephen Smith va conduce de la pupitrul dirijoral un concert vocal-simfonic ce conţine următorul program: Simfonia concertantă pentru vioară, violă şi orchestră în mi bemol major, KV 364 de Wolfgang Amadeus Mozart, şi Stabat Mater pentru solişti, cor şi orchestră de Charles Stanford.

Simfonia concertantă este un gen muzical interesant, un produs hibrid al genului simfonic şi cel concertant. În clasicismul muzical a fost considerată succesoarea concertului grosso din epoca barocă. Diferenţa dintre concertele pentru două, trei, sau mai multe instrumente şi simfonia concertantă, o face felul în care este tratată orchestra, care devine aproape un protagonist la fel de important ca şi soliştii. Ce l-a determinat pe Mozart să introducă viola, ca instrument solist, alături de vioară? După șederea la Paris, unde a trăit tragedia morţii mamei sale şi unde nu s-a prea bucurat de succes cu muzica sa, s-a întors la Salzburg, amărât şi ranchiunos. Mai era şi faptul că se săturase să cânte la vioară ca servitor muzical al Arhiepiscopului Coloredo, pe care nu-l agrea deloc. A început să studieze la violă şi a descoperit în sunetul acestui instrument un răspuns profund la problemele lui. Muzicologia a numit gestul său, de a aprofunda posibilităţile expresive ale violei, ca o declaraţie de independenţă faţă de tatăl său, Leopold, un mare pedagog şi teoretician al viorii. Sufletul său întristat este simţit doar în partea a doua, Andante, unde profunzimea sentimentelor lui se oglindeşte în dialogul minunat dintre instrumentele soliste. În final, Presto, se risipeşte tristeţea părţii a doua, dând ascultătorului o superbă impresie de fericire, linişte şi mulţumire. Soliştii care vor pune în evidenţă această lucrare deosebită sunt: violonistul Erik Schumann şi violistul Răzvan Popovici.

Sir Charles Villiers Stanford, compozitor irlandez, s-a născut în Dublin, la 30 septembrie 1852. A avut norocul să crească într-o familie muzicală unde legea era armonia, deschiderea spre cultură. Personalitatea sa a ridicat mult standardul Societăţii Muzicale a Universităţii din Cambridge, unde a studiat. Mai apoi şi-a continuat studiile la Leipzig şi Berlin. La 29 de ani a fondat împreună cu alţi profesori Colegiul Regal de Muzică. A fost profesor de compoziţie până la finalul vieţii, 29 martie 1924. Ca profesor de compozitie nu a agreat modernismul, bazându-se mereu pe principiile clasice. Era admirator al stilului muzical al lui Brahms, pe care-l dădea mereu de exemplu. Printre elevii lui putem aminti pe celebrii Ralps Vaughan Williams şi Gustav Holst. Printre cele 200 de compoziţii se numără şapte simfonii, 11 lucrări concertante, muzică de cameră, dar mai ales lucrările sacre dedicate a fi interpretate în biserici şi catedrale. A compus şi opere, unele din ele au şi fost puse în scenă, dar ele nu au intrat în repertoriul teatrelor muzicale. Cei doi mari elevi amintiţi, împreună cu Edward Elgar au eclipsat, în secolul XX, creaţia lui Standford. Primul Război Mondial l-a afectat serios, mai ales raidurile aeriene. Pentru a scăpa de teroarea bombardamentelor, s-a mutat de la Londra la Windsor. Mulţi dintre elevii lui au fost înrolaţi şi unii au dispărut, ceea ce l-a afectat profund. Ultima lucrare compusă a fost a şasea Rapsodie Irlandeză, în 1922. A murit, doi ani mai târziu, suferind un accident vascular cerebral. S-a spus despre Standford că avea o calitate deosebită, ce lipsea compozitorilor moderni — stilul. Despre lucrarea vocal-simfonică — Stabat Mater, pe care o vom asculta în primă audiţie la Timişoara, celebrul său elev, Vaughan Williams, spunea că este de o frumuseţe imperisabilă. Solişti vor fi soprana Ana-Maria Stănoia, mezzosoprana Cosmina Ivan, tenorul Daniel Zah şi bas-baritonul Cristian Ardelean. Corul „Ion Românu” a fost pregătit de maestrul Iosif Todea.

Mircea Tătaru