Vinaora Nivo SliderVinaora Nivo SliderVinaora Nivo SliderVinaora Nivo Slider

ProPhilarmonia

<<  Mai 2017  >>
 Lu  Ma  Mi  Jo  Vi  Sâ  Du 
  1  2  4  6  7
1314
151821
222327
293031    
filarmonica-timisoara-istoric
Viaţa muzicală a Timişoarei nu poate fi înţeleasă si nici explicată în afara tradiţiilor culturale ale acestei zone geografice, convenţional numită, Banatul istoric. La sfârşitul mileniului I, în imediata apropiere a viitoarei cetăţi Timişoara, la Cenad (Morisena) exista o mănăstire locuită de călugări greci care practicau o religie de rit bizantin, şi, fireşte, muzica folosită şi răspândită în zonă era de sorginte bizantină. Ofensiva bisericii din Roma care avea ca scop atragerea ungurilor spre aceasta, s-a soldat cu strămutarea călugărilor greci, transformând Cenadul în sediu episcopal. Primul episcop al Diecezei Cenadului a fost un călugăr benedictin originar din Veneţia, Gerard de Sagredo (977-1046) care întemeiază aici şi o şcoală, după modelul instituţiilor medievale de învăţământ avansate în care muzica, o componentă importantă a celor septem artes liberales, ca în viitoarele universităţi ale vremii, va ocupa, evident, un loc de cinste. În acest sens episcopul Gerard îl va aduce în calitate de pedagog în ale muzicii, pe magistrul Walther (Legenda sancti Gerhardi). El va pregăti numeroşi elevi care, la rândul lor, vor răspândi învăţătura muzicală şi în alte mănăstiri din Banat ştiindu-se că, în cele benedictine, rugăciunile se făceau cântând. Se ştie, de asemenea, că de prin secolul XI, pe lângă fiecare catedrală sau biserică mare funcţiona şi o şcoală pentru învăţarea cântecelor bisericeşti (Fr.Metz - Te Deum Laudamus).

Citeşte mai departe...

O nouă filă în istoria vieţii muzicale a capitalei bănăţene s-a adăugat odată cu înfiinţarea Asociaţiei „Amicii muzicii“ în anul 1920 (la 29 mai) imediat după reîntregirea teritorială a ţării, De astă dată s-a constituit o orchestră simfonică încorporând instrumentiştii Societăţii filarmonice dar şi alţi muzicieni, parte dintre ei profesori sau absolvenţi ai Conservatorului comunal, întemeiat în 1906.

Din punct de vedere juridic Societatea filarmonică nu a dispărut. S-a scindat în două corpuri autonome, o orchestră simfonică şi un cor. Corul a fost activ până în anul 1932 când, la 6 februarie, a organizat sărbătorirea a 60 de ani de activitate a Societăţii filarmonice. După această dată se cunosc doar unele neînsemnate implicaţii în viaţa muzicală a urbei dar mai cu seamă informaţii din corespondenţa purtată în nume propriu. Îşi încetează activitatea în 1948, fără să-şi predea arhiva, deci dizolvarea ei, din punct de vedere juridic, neavând loc.

Orchestra simfonică întemeiată în 1920 sub denumirea de Asociaţia „Amicii muzicii“ apare, în lumina analizei lucide de astăzi, o „dizidenţă“ care a făcut-o vulnerabilă la presiuni. De aceea nu ne mai miră faptul că în existenţa ei, a fost nevoită, după împrejurări, să-şi schimbe mereu denumirea, fiindcă muzicienii erau aceiaşi. După „Amicii muzicii“, o întâlnim sub denumirile Orchestra cinematografelor, Orchestra simfonică municipală, apoi, Reuniunrea Amicilor Muzicei. In timpul războiului ea s-a numit Orchestra simfonică a germanilor bănăţeni (1940-1944). După război s-a intitulat Societatea Filarmonică „George Enescu“ (1945) şi, în cele din urmă, Societatea Filarmonică „Banatul“ (1946).