Vinaora Nivo SliderVinaora Nivo SliderVinaora Nivo SliderVinaora Nivo Slider

ProPhilarmonia

<<  Octombrie 2018  >>
 Lu  Ma  Mi  Jo  Vi  Sâ  Du 
  2  4  6
  8111314
15161821
2223242728
293031    

Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 12 octombrie

Maestrul Stephen Smith, dirijorul concertului simfonic din 12 octombrie ne propune următorul program: Uvertura Leonora nr.1 op. 138 de Ludwig van Beethoven, Simfonia în do major de Igor Stravinski şi Simfonia concertantă pentru vioară, violă şi orchestră în mi bemol major de Wolfgang Amadeus Mozart.

Pentru singura operă compusă — Fidelio, Beethoven a scris nu mai puţin de patru uverturi. Doar una dintre ele nu are numele de Leonora, Beethoven dându-i numele de Uvertura la Fidelio. Pe scena Capitol suntem obişnuiţi să ascultăm a treia uvertură denumită chiar Leonora III. Vineri vom avea ocazia să ascultăm prima uvertură compusă, care are un număr destul de mare de opus, aceasta datorită faptului că ea a fost ascultată foarte târziu, la un an după decesul compozitorului, în 1828. Este ocazia să spunem câteva cuvinte despre subiect. Acţiunea a fost sugerată de un fapt real petrecut în Franţa, în perioada revoluţiei, dar a fost plasată de Beethoven în Spania, la sfârşitul secolului XVIII. Sălbaticul tiran Don Pizzaro, guvernatorul unei închisorii în care este ţinut prizonier pe nedrept Florestan, este în aşteptarea vizitei ministrului, Don Fernando. Speriat de ce va descoperi acesta, hotărăşte să-l omoare pe deţinut. Fidelio este de fapt Leonora, soţia lui Florestan care, sub nume şi haine bărbateşti intră în închisoare cu scopul de a-l salva. La final, când Pizzaro este gata să-l lovească pe Florestan, intervine Leonora cu un pistol, salvându-şi sotul. Desigur, apare ministrul, îl îndepărtează pe guvernator şi îi eliberează pe deţinuţi.  

Stravinski nu este celebru datorită simfoniilor sale, ci datorită baletelor şi operelor. Compoziţiile sale sunt numeroase şi foarte diverse ca gen. De aceea publicul timişorean poate fi satisfăcut că va asculta simfonia în do major. Marele magnat şi filantrop Robert Woods Bliss, american, i-a comandat această simfonie. Era o perioadă foarte tristă pentru Stravinski. Deşi a fost diagnosticat cu tuberculoză, a supravieţuit, în schimb cele două fiice şi soţia, internate într-un sanatoriu din Elveţia au decedat de aceeaşi boală în 1938 şi 1939. La fel şi mama sa, Anna. S-a refugiat în America după al Doilea Război Mondial. Primele două părţi ale simfoniei le-a scris în Franţa şi Elveţia. Partea treia a compus-o în Cambridge, Massachusetts şi partea a patra la Hollywood. Premiera a fost la 7 noiembrie 1940, la Chicago. Simfonia este reprezentativă pentru perioada neoclasică a lui Stravinski, deschisă de baletul Pulcinella.

Simfonia concertantă este un gen muzical interesant, care este un produs hibrid al genului simfonic şi cel concertant. În clasicismul muzical el a fost considerat succesorul concertului grosso din epoca barocă. Diferenţa dintre concertele pentru două, trei, sau mai multe instrumente şi simfonia concertantă, o face felul în care este tratată orchestra, care devine aproape un protagonist la fel de important ca si soliştii. Ce l-a determinat pe Mozart să introducă viola, ca instrument solist, alături de vioară? După întoarcerea de la Paris, unde a trăit tragedia morţii mamei sale şi unde nu s-a prea bucurat de succes cu muzica sa, s-a întors la Salzburg, amărât şi ranchiunos. Mai era şi faptul că se săturase să cânte la vioară ca servitor muzical al Arhiepiscopului Coloredo, pe care nu-l agrea deloc. A început să studieze la violă şi a descoperit în sunetul acestui instrument un răspuns profund la problemele lui. Muzicologia a numit gestul său, de a aprofunda posibilităţile expresive ale violei, ca o declaraţie de independenţă faţă de tatăl său, Leopold, un mare pedagog şi teoretician al viorii. Sufletul său întristat este simţit doar în partea a doua, Andante, unde profunzimea sentimentelor lui se oglindeşte în dialogul minunat dintre instrumentele soliste. În final, Presto, se risipeşte tristeţea părţii a doua, dând ascultătorului o superbă impresie de fericire, linişte şi mulţumire. Soliştii care vor pune în evidenţă această lucrare deosebită sunt: Erik Schumann, vioară şi Răzvan Popovici, violă.

Mircea Tătaru

 

Festivalul de Muzica Veche Timisoara

Festival Muzica Veche 2018