Vinaora Nivo SliderVinaora Nivo SliderVinaora Nivo SliderVinaora Nivo Slider

ProPhilarmonia

<<  Iunie 2019  >>
 Lu  Ma  Mi  Jo  Vi  Sâ  Du 
       1  2
  3  7  9
1012131516
1719202223
242526282930

 Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 17 mai

Maestrul Gheorghe Costin, dirijorul concertului simfonic din 17 mai, a ales un program eminamente romantic — Concertul pentru pian şi orchestră nr.1 în si bemol minor, op 23 de Piotr Ilici Ceaikovski şi Simfonia fantastică op.14 de Hector Berlioz.

Capodoperă nu numai în creaţia lui Ceaikovski, dar şi în ansamblul concertelor pentru pian din istoria genului, Concertul nr.1 a fost început la sfârşitul anului 1874 şi terminat în februarie 1875. La fel ca şi în cazul altor concerte instrumentale, cel căruia i-a fost dedicat iniţial nu a meritat această onoare, plângându-se atât că nu este valoros dar şi că este prea greu de abordat, adică de necântat. Acest Nicolai Rubinstein, un pianist foarte bun şi talentat, a regretat mai târziu această pripeală în a aprecia concertul, dar era prea târziu. Ceaikovski a schimbat dedicaţia pentru Hans Von Bülow, care a fost fericit să-l prezinte în premieră, fapt ce reiese din scrisoarea entuziastă trimisă compozitorului.

Este de menţionat că tonalitatea minoră din titlu ne poate induce în eroare, deoarece lucrarea este luminoasă şi optimistă, cu un început triumfal. De altfel, majoritatea temelor sunt pronunţat majore; suntem departe de melancolia şi pesimismul ce l-a marcat pe Ceaikovski la apusul vieţii. Solistul concertului va fi pianistul Mihai Diaconescu.

Simfonia fantastică, terminată în aprilie 1830, are un program- pe care Berlioz l-a distribuit spectatorilor înainte de premieră. Înainte de a prezenta simfonia, să spunem că Berlioz nu a învăţat niciodată să cânte cum trebuie la vreun instrument. Cu toate acestea, geniul şi imaginaţia lui înfierbântată l-au făcut unul dintre cei mai străluciţi orchestratori. Nu ştia să cânte la un instrument, dar ştia să cânte la o sută — orchestra simfonică. El, revoluţionarul entuziast, a creat orchestra modernă. Iată, pe scurt, câteva idei ale fiecărei părţi ale simfoniei.

În partea întâi, eroul o zăreşte pe femeia ideală şi se îndrăgosteşte nebuneşte. Visare, valuri de pasiune şi portretul ei însoţit de o temă care în mod constant se regăseşte în toate cele cinci părţi. Partea a doua începe cu un bal la care asistă eroul, cu muzică strălucitoare, fascinantă, dar şi cu apariţia în minte a melodiei iubitei. Partea a treia se petrece într-un peisaj câmpenesc unde un duet între păstori îl cufundă într-o dulce visare. În partea a patra, eroul se otrăveşte cu opium datorită căruia are viziuni oribile, crede că este condamnat la moarte şi că asistă la propria execuţie. Înainte de moarte aude din nou melodia iubirii. În ultima parte se visează înconjurat de vrăjitori, duhuri rele şi diavoli care sărbătoresc noaptea de sabat. Chiar melodia lui dragă se transformă într-un cântec trivial. Viziunea se sfârşeşte când hora sabatului se amestecă în apogeu cu Dies irae. Apariţia melodiei lait motiv face să dispară sabatul, finalul fiind o victorie asupra forţelor malefice.

Mircea Tătaru

Festivalul de Muzica Veche Timisoara

Festival Muzica Veche 2018