
L. van BEETHOVEN: Simfonia nr. 9 în re minor, op. 125
În cetățile Greciei antice, agora era locul în care comunitatea se aduna pentru a asculta, a dialoga și a decide împreună. În acest concert, agora prinde viață prin muzică: două orchestre, două coruri și patru soliști se reunesc pentru una dintre cele mai impresionante construcții sonore create vreodată.
Finalizată în 1824, Simfonia nr. 9 de Beethoven marchează un moment decisiv în istoria muzicii. Pentru prima dată, vocea umană pătrunde în finalul unei simfonii, iar versurile Odei bucuriei de Friedrich Schiller transformă orchestra și corul într-un singur glas. Aproape două secole mai târziu, mesajul fraternității și al solidarității continuă să vorbească fiecărei generații.
Unele idei sunt atât de mari încât au nevoie de o întreagă comunitate pentru a putea fi rostite.