Concert vocal-simfonic aniversar ⚬ 75 de ani de la înființarea Filarmonicii Banatul

Această creaţie la care a lucrat între anii 1865 şi 1868 este cea mai lungă compoziţie a lui Brahms. Deşi în 1865 a murit mama sa şi câţiva ani înainte unul dintre cei mai buni prieteni, Robert Schumann, lucrarea nu are nici o dedicaţie şi se pare că nu există o legătură clară între Recviem şi moartea celor doi oameni dragi lui.Chiar făcând abstracţie de Recviem, se observă, la finele decadei 1857-68, o maturizare spirituală în lucrările sale şi o înclinaţie spre introspecţie. Titlul dat de Brahms este Ein Deutsches Requiem, în traducere, Un recviem german, cuvinte descoperite de muzicologi şi într-un caiet de proiecte al lui Schumann, de unde şi legăturile care se fac cu privire la cu geneza lucrării. Se ştie că în timpul vieţii, Brahms a avut de suportat destule de la adepţii lui Richard Wagner, critici şi melomani, care-l acuzau că este epigonul lui Beethoven, că nu aduce nimic nou în muzică.
Recviemul german este cel mai puternic argument împotriva acestor păreri, detașându-se în primul rând de normele dogmatice ale messei catolice părăsind textul liturgic tipizat în canoanele cultului.Renunţă la textele cu imagini înfricoşătoare, păstrându-le doar pe cele de consolare şi îmbărbătare pe care le-a ordonat în şapte părţi. Brahms a renunţat la tradiţionala limbă latină, alt act de mare curaj, considerând că astfel putea transmite mai bine mesajul său uman, consolator.Întorcându-ne la titlu, cu toate că această capodoperă a depăşit chiar în acele timpuri graniţele Germaniei, devenind un bun al umanităţii, numele a fost ales pentru limba în care a fost scrisă şi pentru a reflecta izvorul spiritual al concepţiei de compoziţie. Faptul că a fost pus articolul nehotărât înainte, dezvăluie modestia sa, că Requiemul său nu va fi probabil unicul şi cel mai reprezentativ în istoria muzicii germane. Într-o discuţie cu Directorul muzical al Catedralei din Bremen, îi spunea că mai bine l-ar fi numit Un Recviem uman. Printre multe contribuţii inedite aduse lucrării sale, menţionăm că pentru prima dată în creaţia cultă, Brahms aduce o schimbare în desfăşurarea procesului ritmic compunând un marş funebru în ritm ternar, faţă de cel binar cum era până atunci.
Acest nobil monument muzical a marcat un moment de răscruce în tehnica de compoziţie şi în concepţia privitoare la marile lucrări sacre. Prin Recviemul german, Brahms a influenţat întreaga lume muzicală.