Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul Timișoara, dirijată de maestrul STEFAN GEIGER, dirijor principal invitat, va interpreta, vineri, 12 ianuarie 2024, de la ora 19:00, la Sala Capitol, Suita concertantă pentru pian, violoncel și orchestră de T. DUBOIS.
Soliști vor fi SILVIE CHENG la pian și BRYAN CHENG (solist în rezidență al Filarmonicii Banatul în Stagiunea 2023/2024) la violoncel.
În încheiere, vom audia Simfonia fantastică de H. BERLIOZ.
În continuare, avancronica de concert semnată de maestrul Mircea Tătaru:
„Pentru concertul simfonic din 12 ianuarie, maestrul Stefan Geiger, dirijor principal invitat, ne propune Suita concertantă pentru pian, violoncel şi orchestră de Théodore Dubois şi Simfonia fantastică de Hector Berlioz.
Să-l cunoaştem pe autorul Suitei concertante. Clément François Théodore Dubois s-a născut la 24 august 1837 la Rosnay, în Franţa. A fost organist, profesor şi compozitor de factură romantică. După absolvirea Conservatorului din Paris, a câştigat Premiul Romei, în 1861, un titlu foarte râvnit în acea vreme. A devenit organist, maestru de cor şi profesor la Conservator, la început de armonie, iar mai apoi, de compoziţie. În cei 20 de ani, ca profesor, i-a avut studenţi pe marile personalităţi muzicale de mai târziu — George Enescu, Paul Dukas sau Florent Schmitt. Devenind director la Conservator, în scurt timp a trebuit să se retragă din cauza scandalului izbucnit cu ocazia trucării competiţiei Premiul Romei, când s-a aranjat ca Maurice Ravel să nu câştige premiul, fiind prea modernist! Încă de pe atunci…
Criticii compoziţiilor sale spuneau că, deşi nu era deosebit de inspirat sau foarte original, creaţiile sale erau de bun gust şi erau bine primite de public.
După moartea lui Charles Gounod, în 1894, a fost ales membru al Academiei de Arte Frumoase. După decesul soţiei sale, în 1923, nu şi-a revenit din durere şi un an mai târziu s-a stins din viaţă în casa sa din Paris. Soliştii Suitei concertante vor fi pianista Silvie Cheng şi violoncelistul Bryan Cheng.
Concertul simfonic al orchestrei Filarmonicii „Banatul” se va încheia cu celebra lucrare a lui Louis Hector Berlioz — Simfonia fantastică op.14.
A fost unul dintre cei mai îndrăzneţi deschizători de drumuri, un inovator de excepţie. A spart tiparele simfoniei clasice în patru părţi, a introdus în orchestră instrumente noi, a explorat la maximum posibilităţile instrumentelor realizând efecte nemaiauzite până atunci, a folosit armonii îndrăzneţe şi a combinat în mod original diferite grupuri de instrumente în discursul său sonor. Era celebru datorită talentului său de orchestrator. Acest superromantic care iubea la nebunie succesul şi afirmarea a avut şi un mare număr de admiratori fără rezerve, care i-au alimentat şi sprijinit dorinţa de a compune.
Simfonia fantastică, terminată în aprilie 1830, are un program pe care Berlioz l-a distribuit spectatorilor înainte de premieră. Iată, pe scurt, câteva idei ale fiecărei părţi. În partea întâi, eroul o zăreşte pe femeia ideală şi se îndrăgosteşte nebuneşte. Visare, valuri de pasiune şi portretul ei însoţit de o temă care, în mod constant, se regăseşte în toate cele cinci părţi. Partea a doua începe cu un bal la care asistă eroul, cu muzică strălucitoare, fascinantă, dar şi cu apariţia în minte a melodiei iubitei. Partea a treia se petrece într-un peisaj câmpenesc unde un duet între păstori îl cufundă într-o dulce visare. În partea a patra, într-un acces de disperare provocat de un marş al supliciului, eroul se otrăveşte cu opium din cauza căruia are viziuni oribile, crede că este condamnat la moarte şi că asistă la propria execuţie. Înainte de moarte, aude din nou melodia iubirii. În ultima parte se visează înconjurat de vrăjitori, duhuri rele şi diavoli care sărbătoresc noaptea de sabat. Chiar melodia lui dragă se transformă într-un cântec trivial. Viziunea se sfârşeşte când hora sabatului se amestecă în apogeu cu Dies irae. Apariţia melodiei laitmotiv face să dispară sabatul, finalul fiind o victorie asupra forţelor malefice.”