Deschiderea Stagiunii 2023-2024 | A. SCHÖNBERG – GURRE-LIEDER | Dirijor: GABRIEL BEBEȘELEA

În continuare, avancronica de concert semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„Începe stagiunea 2023-2024 a Filarmonicii „Banatul”. Se va realiza un mare proiect, o colaborare excepţională între artiştii din Timişoara şi artiştii din Gera, Germania. Vom avea parte de un concert vocal-simfonic extraordinar condus de maestrul Gabriel Bebeşelea. Pentru prima oară în oraşul nostru, de această dată în Parcul Rozelor, vom putea asculta Cantata pentru solişti, narator, cor şi orchestră de Arnold Schönberg. Concertul inaugural se va repeta vineri 29 septembrie.Încă de la mijlocul secolului XIX ansamblul ştiinţelor şi artelor a cunoscut profunde transformări. Ele s-au dovedit atât de radicale încât a fost nevoie de câţiva ani până ce implicaţiile impactului să-şi facă efectul. În muzică efectul transformărilor ar fi fost minor dacă nu ar fi apărul cei trei mari — Schönberg, Berg şi Webern. Ei au ridicat enorm nivelul de abstracţie şi de cuprindere al gândirii muzicale. Arnold Schönberg s-a născut la 13 septembrie 1874 la Viena, ca fiu al unui comerciant evreu, Samuel Schönberg. La opt ani a rămas orfan de tată şi cum mama dădea lecţii de pian pentru a-şi câştiga existenţa, începe şi Arnold să înveţe singur vioara şi violoncelul şi să compună pentru aceste două instrumente. Din cauza dificultăţilor materiale întrerupe studiile liceale şi devine dirijor la ansambluri corale obscure. Mai apoi primeşte lecţii de contrapunct de la Alexander von Zemlinsky, cu a cărui soră se va căsători mai târziu. Trebuie menţionat aici că a fost toată viaţa un autodidact, şi încă unul de excepţie. Deşi cu o cultură filozofică, literară şi artistică lacunară, s-a impus în istoria muzicii secolului XX ca una dintre cele mai novatoare şi în acelaşi timp controversate personalităţi ale artei muzicale. Egomania lui se apropia de cea a lui Wagner. Asta, deşi afişa mereu atitudini de falsă modestie.

Harold C. Schonberg îl descrie în cartea sa „Vieţile marilor compozitori” drept un om scund, chel, cu un chip de fanatic, cu o faţă cu contururi aspre, mesianic. Avea însă ochi mari, strălucitori, magnetici. El simţea că are o misiune de îndeplinit. Schönberg a făcut revoluţie şi anarhie în universul sonor prin inventarea unei noi ordini în lumea celor 12 sunete. El nega rolul tonalităţii, a centrelor tonale pregnante, afirmând ordinea serială. Mai simplu, afirma democraţia în rândul sunetelor, remarcând doar înşiruirea la liberul arbitru a celor 12 sunete compunând şi combinând seriile în mod speculativ. Pentru a nu-i speria pe iubitorii muzicii, pe care-i invităm cu drag la deschiderea stagiunii, spunem că lucrarea pe care o vom asculta, nu se înscrie în noua concepţie, ci este compusă cu aproximativ 8 ani înainte. El spunea că primele compoziţii cu acest nou stil le-a compus după anul 1908.  În anul 1933, odată cu instaurarea nazismului în Germania,  Schönberg emigrează în Statele Unite ale Americii părăsind pentru totdeauna Austria, Germania, de fapt Europa, vechiul continent al culturii şi artei.

A murit la 13 iulie 1951 în America, tocmai când mesajul lui ajunsese să domine gândirea tuturor compozitorilor de avangardă din lume.

La vârsta de 26 ani Schönberg compune o cantată gigant, Gurrelieder, fară număr de opus. S-a inspirat dintr-un poem dramatic scris de danezul Jens Peter Jacobsen, care era parte a unei nuvele cu numele de Flori de cactus. A scris-o având şi el doar 21 de ani. Era în 1868.  Este povestea a cinci prieteni care se adună pentru înflorirea, tot la nouă ani, a unui cactus rar. Ei aşteaptă cu înfrigurare apariţia florii, în timpul nopţii, pentru că este o floare de noapte, timp în care ei recită poezii sau spun poveşti. Ultima poezie, legendară, Gurrelieder, povesteşte despre pasiune, gelozie, moarte tragică, condamnare, căutarea nesfârşită a iubirii dincolo de moarte şi despre eventuala înviere a spiritului uman prin forţele vindecătoare ale naturii.

Este vorba despre o legendă medievală care ne spune despre dragostea regelui Waldemar pentru frumoasa Tove Ei se întâlneau în castelul acestuia, Gurre, special construit pentru iubita sa. (Azi, castelul aflat în ruină este total uitat în Danemarca). Regina Helvig încearcă să o asasineze pe Tove folosindu-se de amantul ei. Nu numai că reuşeşte, dar îl omoară şi pe rege, pe când se întorcea la castel. Legenda spune că multă vreme, localnicii erau îngroziţi de goana fantastică a spiritelor celor doi, care, în veşnicia morţii se urmăreau şi se căutau fără încetare. Cantata cuprinde trei mari secţiuni. În prima, după un amplu preludiu orchestral urmează solourile de dragoste, alternativ, ale celor doi îndrăgostiţi. Secţiunea se încheie tot cu un preludiu orchestral, urmat de vocea porumbelului pădurii care prevesteşte sumbru moartea Tovei. În secţiunea a doua, mai scurtă, se aude cântecul trist al lui Waldemar, şi el precedat de un preludiu de orchestră. În secţiunea finală este descrisă goana dezlănţuită a spiritelor morţilor, în frunte fiind chiar cel al regelui, spre găsirea spiritului iubitei sale. Urmează un fapt inedit în muzică, aşa-numita vorbire intonată, o modalitate interesantă de a trata vocea, pe care o întâlnim şi în compoziţia Pierrot lunaire, scrisă în 1912. Această parte din secţiunea a treia este intitulată Vânătoarea fantastică a vântului de vară. Lucrarea se încheie cu un cor apoteotic. Neavând spaţiu în avancronică pentru a prezenta toţi protagoniştii uriaşului concert, care vor fi prezentaţi în caietul-program de sală, spunem că pe lângă ansamblul Filarmonicii „Banatul” vor fi prezenţi pe scenă membrii Altenburg Theater din Gera (Germania), ai Operei Naţionale din Timişoara, Corul pe voci egale al Liceului de Artă „Ion Vidu” din Timişoara şi al Colegiumului de Muzică Rutheneum Gera.”