CONCERT SIMFONIC dedicat Zilei Naționale a Spaniei | Dirijor: RICARDO CASERO, solistă: LETICIA MORENO – vioară

Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul Timișoara, dirijată de RICARDO CASERO, susține vineri, 13 octombrie, de la ora 19:00, la Sala Capitol, un concert simfonic dedicat Zilei Naționale a Spaniei. Solista concertului va fi violonista LETICIA MORENO.

În program:

C. CHABRIER – Habanera

E. LALO – Simfonia spaniolă pentru vioară și orchestră, op. 21

J. TURINA – Sinfonia sevillana, op. 23

M. RAVEL – Bolero

În continuare, avancronica de concert semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„În 12 octombrie este Ziua Naţională a Spaniei. Atunci, în 1492, navigatorul italo-spaniol Cristofor Columb a descoperit America, ajungând în dreptul insulelor Bahamas. Zilei i se mai spune şi Ziua Hispanităţii.

Concertul Filarmonicii „Banatul” este dedicat acestei zile. Vineri 13 octombrie, sub bagheta dirijorală a maestrului Ricardo Casero, vom asculta Habanera de Emmanuel Chabrier, Simfonia Spaniolă pentru vioară şi orchestră op. 21 de Eduard Victor Antoine Lalo, Simfonia Sevillana de Joaquin Turina şi Bolero de Maurice Ravel.

Chabrier a făcut parte dintr-o familie veche a cărei membrii erau cunoscuţi în partea centrală a Franţei drept oameni veseli, pasionaţi, buni dansatori şi cu preocupări în domeniul ştiinţelor. Emmanuel a primit lecţii de muzică de la 5 ani, iar la 16, compunea valsuri, polci, muzică pentru saloane. Era considerat compozitor autodidact. A avut un şoc în momentul când, fiind la Bayreth, a ascultat opera Tristan şi Isolda a lui Richard Wagner. De atunci, demisionând din postul de la Ministerul de Interne, s-a dedicat în totalitate compoziţiei.

În anul 1882 vizitează Spania împreună cu soţia. Din acest spaţiu provine inspiraţia sa pentru cele mai importante lucrări, precum Rapsodia España pe care am ascultat-o pe scena Sălii Capitol în 26 mai, anul acesta.

A murit la 53 de ani suferind de o paralizie generalizată. Conservatorul de muzică, dans şi dramă din Clermont Ferrand îi poartă numele.

Născut la Lille, în Franţa, dar de origine spaniolă, Edouard Lalo s-a integrat în mişcarea de renaştere a muzicii instrumentale franceze. Deşi a compus opere, simfonii, muzică de cameră, el este cunoscut în lumea muzicală pentru creaţia din genul concertistic. Fiind violonist, a scris patru concerte dedicate acestui instrument. Trei dintre ele au denumiri particulare: Concert Rus, Fantezie Norvegiană şi Simfonia Spaniolă, lucrarea cea mai apreciată. Inspirată şi ea din folclorul spaniol, ca şi celelalte lucrări ale sale, Simfonia Spaniolă se distinge prin melodiile sale expresive, prin ritmurile specifice peninsulei iberice şi prin armoniile clare, nesofisticate. Prima audiţie s-a petrecut la Paris, în februarie 1875, în interpretarea lui Pablo de Sarasate, căruia i-a fost dedicată. Trei ani mai târziu, în aceeaşi interpretare, a fost ascultată de Ceaikovski, care s-a arătat entuziasmat de lucrare. Solistă va fi violonista Leticia Moreno.

Joaquin Pérez Turina, mai puţin cunoscut publicului nostru, s-a născut la Sevilla la 9 decembrie 1882. A studiat la Sevilla şi mai apoi la Madrid. Din 1905, se mută la Paris şi timp de nouă ani ia lecţii de compoziţie de la Vincent d`Indy, la a sa Scuola Cantorum. Împreună cu conaţionalul său Manuel de Falla, îi cunoaşte pe Claude Debussy şi pe Maurice Ravel, care i-au inspirat destul de mult pe cei doi spanioli. Ei făceau parte din a doua generaţie de compozitori naţionalişti din Spania, după Albéniz şi Granados. Unii critici spuneau că erau două firi opuse, deşi mai corect s-ar spune că erau complementare.

Simfonia Sevillana este punctul culminant al compoziţiilor sale pentru orchestră, capodopera sa. A compus-o la Paris şi, deşi era sub influenţa  Scuola Cantorum, este evident că este scrisă de un compozitor care are în suflet naţionalismul andaluzian. Forma lucrării este flexibilă şi se remarcă abilităţi în orchestraţie. Întors în Spania, a profitat de funcţia sa de dirijor, programând multe dintre compoziţiile sale. La San Sebastian a luat un premiu important pentru Simfonia Sevillana. A fost supradenumit un adevărat trubadur al propriului său oraş. Simfonia are trei mişcări. Prima, „Panorama” evocă în mod poetic imaginea Seviliei. Râurile din jurul oraşului sunt descrise în partea a doua, „De către Guadalqujivir”. La final, intitulat „Fiesta din San Juan de Aznalfa”, el utilizează două dansuri spaniole, Garotin şi Zapateado pentru imagini cu adevărat strălucitoare. S-a stins din viaţă la Madrid la 14 ianuarie  1949.

La final, vom asculta Bolero de Maurice Ravel. Această piesă orchestrală atât de faimoasă, este unică în muzica simfonică. Ravel, cu o sclipire de geniu, a creat, aproape din nimic, o pagină strălucitoare în universul muzicii. El prezintă de nouăsprezece ori aceaşi temă, nu-i modifică ritmul, nu face variaţiuni, nu continuă cu dezvoltări tematice, nu apelează la modulaţii, cu excepţia ultimei reveniri, foloseşte doar gradarea măiastră a tensiunii muzicale printr-un crescendo continuu, cu adăugarea treptată a tuturor instrumentelor orchestrei, ducând în final  muzica până la paroxism.”