Concert simfonic | dir: Radu Popa & solist (violoncel): Ștefan Cazacu

Lucrarea care deschide concertul de vineri este mai cunoscută în lumea muzicală drept Concertul în re. Tatăl celebrelor balete Petruşka, Pasărea de foc şi Ritualul Primăverii s-a stabilit în Statele Unite în 1945. Acest compozitor este legendar pentru abilitatea de a compune în diferite stiluri, chiar şi în stil jazz sau pentru cor liturgic. Putea compune în stilul lui Debussy, Wagner sau Rimski-Korsakov. În 1946, Paul Sacher, fondatorul Orchestrei de cameră din Basel, l-a rugat pe Straviski să compună o lucrare la cea de a douăzeci aniversare a înfiinţării orchestrei. Aflat la Hollywood, Stravinski a acceptat şi a terminat lucrarea în 6 luni, finalizând-o la 8 august 1946. A fost interpretată în premieră la Basel, Elveţia, dirijor fiind Sacher, la 27 ianuare anul următor.

Tot atunci au fost ascultate în premieră Simfonia nr. 4 de Arthur Honegger şi Toccata şi două cântece de Bohuslav Martinu. Lucrarea lui Stravinski mai este cunoscută şi sub numele de Concert „Basle”, datorită pronunţiei franceze a oraşul Basel. A fost prima lucrare compusă de Stravinski după naturalizarea în America.

Friedrich Gulda s-a născut la 16 mai 1930, în Austria. A studiat pianul şi compoziţia, aici fiind atras atât de muzica clasică cât şi de muzica de jazz. Este interesant cum a reuşit să împace cele două genuri în compoziţiile sale. Era mereu prezent la festivalurile de jazz şi chiar a organizat un Forum Internaţional, o şcoală pentru a-i învăta pe studenţi tehnica improvizaţiei.
La un moment dat cânta din voce sub pseudonimul Albert Golowin. Criticii muzicali erau disperaţi că nu-l puteau identifica. Într-un târziu au realizat că Gulda şi Golowin era aceeaşi persoană. Savantul lui amestec de clasic şi jazz, a fost numit de critici — clasic jazz. Orchestra care acompaniază violoncelul solist este formată doar din instrumente de suflat. A mai inclus şi partituri pentru chitară electrică-bas, percuţie şi chitară rece. Gulda s-a stins din viaţă la 27 ianuarie 2000.

Prima Suită de jazz compusă de Şostakovici în 1934 a fost un fel de demonstraţie că muzica clasică, cultă, poate fi scrisă şi în forme mai populare. Fiindcă liderii sovietici doreau să controleze orice formă de manifestare artistică, s-a înfiinţat Ansamblul de Stat de Jazz, (State Jazz Band) ale cărui concerte să verifice gustul oamenilor pentru astfel de muzică. Şostakovici, fiind în comisia de înfiinţare, a aprobat naşterea acestui ansamblu şi a compus o a doua suită de jazz. Trei părţi din suită au fost audiate în premieră la Radio Moskova în noiembrie 1938. În timpul războiului notele s-au pierdut. Manashir Yakubov, editor de muzică, a descoperit în 1999 doar notele pentru pian. Suita a fost reconstruită şi orchestrată, fiind adăugate mici piese din muzica de film scrisă de Şostakovici. Varianta finală, pe care o vom asculta vineri seara, la finalul concertului orchestrei simfonice, este formată din opt părţi. Suita mai este cunoscută şi sub numele de Suite for Variety Orchestra.