Concert simfonic | Dirijor: RÓBERT FARKAS (Ungaria), solist: DORU ROMAN – vibrafon

Continuă frumoasa colaborare dintre Filarmonica Banatul Timișoara și dirijorul RÓBERT FARKAS (Ungaria), care va pregăti Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul pentru un nou concert de pus în agendă, al cărui solist va fi DORU ROMAN – vibrafon.

În program:

G. MAHLER – Blumine 

J. PORTER – Traveling Carnival pentru vibrafon și orchestră

G. MAHLER – Simfonia nr. 1, în re major – Titanul

În continuare, avancronica de concert, semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„Concertul simfonic din 27 ianuarie ne oferă lucrări de Gustav Mahler şi J. Porter. Vom asculta piesa „Blumine” şi Simfonia nr.1 în re major de Mahler şi între ele, Traveling Carnival pentru vibrafon și orchestră de J. PORTER.

Iniţial, prima simfonie a lui Mahler conţinea cinci părţi. Partea a doua, o serenadă cu titlul de „Blumine” (zeiţa florilor) în mişcarea de Andante, a fost scoasă de compozitor după doar trei reprezentaţii. La origine a fost una cele şapte piese de scenă compuse în doar două zile, sub numele de Trompeta din Säkkingen. Se pare că Serenada a fost inspirată de iubirea compozitorului pentru o frumoasă blondă, soprana Johanna Richter. Un episod de iubire şi nimic mai mult. Totuşi, a inclus-o în simfonie. Sunt mai multe posibile motive pentru care a scos această parte, mai apoi. Un motiv important ar fi presa, care socotea că ar fi trivial-dulceagă şi nu s-ar integra firesc în ansamblu, ceea ce urmează să aprecieze şi publicul nostru în debutul programului simfonic. Alt motiv ar fi că cele şase note de început, cântate de trompetă, ar fi identice cu cele şase note ce apar la măsura 61 din finalul Simfoniei întâi a lui Johannes Brahms, în aceeaşi tonalitate – do major. Unii critici au apreciat că muzica din Blumine este mai apropiată de muzica lui Felix Mendelssohn-Bartholdy prin frumuseţe, şarm şi luminozitate, nefiind specifică lui Mahler. Astfel, piesa circulă pe scenele de concert ca lucrare de sine stătătoare.

Mahler a început lucrul la prima sa simfonie în 1884. Pe atunci se afla la Kassel, ca director muzical. Datorită numeroaselor obligaţii ale funcţiei şi concertelor pe care le dirija, nu a terminat-o decât după patru ani. Premiera s-a petrecut la Budapesta, în noiembrie 1889, sub conducerea autorului.

Durează aproape o oră şi necesită un aparat orchestral destul de mare. Privită global ni se impune ca un vast poem simfonic de largă respiraţie. Iniţial, nici nu a fost imaginată ca o simfonie, primul titlu dat de Mahler fiind Poem simfonic în două părţi.  Prima parte se compunea din trei mişcări, iar a doua din două. Din prima parte Mahler a înlăturat, aşa cum am arătat mai sus, mişcarea Andante, astfel au rămas doar patru părţi, care vor alcătui Simfonia I. Înainte de această lucrare, Mahler a compus o simfonie pe care a denumit-o Simfonia Nordică, dar pe care a distrus-o, probabil nemulţumit de rezultatul muzical. Simfonia I a fost supradenumita şi Pastorala şi Eroica mahleriană, pentru că este expresia frumuseţii naturii, dar şi voinţa fermă de luptă împotriva a tot ce oprimă idealurile umane. A fost întotdeauna un artist deosebit de exigent, impunând şi celor din jurul său înalte idealuri etice şi artistice, ceea ce i-a adus multe necazuri.

Simfonia a fost denumită „Titanul” ca o aluzie la romanul popular al lui Jean Paul – Titanul, în care protagonistul are doar forţa sa interioară, ca apărare împotriva unei lumi a răului. Concertul va fi dirijat de maestrul Róbert Farkas”.

Mircea Tătaru