CONCERT SIMFONIC | Dirijor: STEFAN GEIGER, solist: BRYAN CHENG – violoncel

Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul Timișoara, sub conducerea maestrului STEFAN GEIGER, dirijor în rezidență în stagiunea 2023-2024, vă invită la concert, vineri, 6 octombrie 2023, de la ora 19:00, la Sala Capitol. Seara începe cu lucrarea Dans macabru de C. SAINT-SAËNS. O altă lucrare -Concertul pentru violoncel și orchestră nr. 1, în la minor, op. 33 a aceluiași compozitor va fi interpretată de orchestra noastră alături de violoncelistul BRYAN CHENG, solist în rezidență al Filarmonicii Banatul în stagiunea 2023-2024. În încheierea programului vom audia Simfonia nr. 5 în do minor, op. 67 de L. VAN BEETHOVEN.

În continuare, avancronica de concert semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„Primul concert simfonic al lunii octombrie are în program Dans macabru de Camille Saint-Saëns, Concertul pentru violoncel şi orchestră nr. 1 în la minor, op. 33 de Saint-Saëns şi Simfonia nr. 5 în do minor, op. 67 de Ludwig van Beethoven.

Camille Saint-Saëns a fost un muzician deosebit de înzestrat excelând ca pianist, dirijor, compozitor, profesor, ba chiar şi editor de note muzicale. Avea păreri conservatoare, privindu-i foarte critic pe mulți muzicieni, printre care pe Claude Debussy şi Igor Stravinski, deşi în tinereţe a susţinut destul de mult muzica progresistă, contemporană. Un exemplu grăitor a fost compunerea lucrării pe care o vom asculta în debutul concertului. A compus în 1870 un ciclu de patru poeme după poeziile lui Henry Cazalis. În 1872 a definitivat Dans macabru care face parte din poeme şi care a fost o tentativă curajoasă, parcă în scopul de a stârni şi mai mult emoţia publicului. Este evident că s-a inspirat din lucrarea lui Franz Liszt, Totentanz compusă în 1849. Textul îmbină legenda morţii care cânta la vioară, în timp ce scheletele dansează pe morminte, cu tradiţia medievală în care bogat sau sărac, toţi, după marea trecere, dansează pe morminte. Foarte interesant, el scrie un solo de vioară în care coarda mi este acordată cu un semiton mai jos, pentru a crea o stare stranie, iar pentru lovirea oaselor între ele foloseşte un xilofon. La mijlocul lucrării introduce Dies irae, cântul gregorian folosit în Liturghia de Recviem, unde se invocă scene de moarte şi judecată. La premieră publicul a fost consternat, mai ales la valsul ciudat şi înfricoşător când vioara dezacordată cântă Dies Irae. Cu timpul, lumea s-a obişnuit. Impresionat, Liszt a făcut o transcripţie pentru pian la patru mâini şi orgă.

O bună parte dintre marii critici şi compozitori europeni consideră concertul lui Saint-Saëns drept cel mai valoros dintre lucrările de acest gen pentru violoncel. A fost compus la vârsta de 37 de ani, în 1872, pentru un violoncelist de origine belgiană şi se pare că nu dezinteresat, pentru că după ce concertul a fost prezentat de către acest violoncelist, pe nume Tolbeque, care avea rude influente la Societatea Concertelor Conservatorului, iată că Saint-Saëns a fost imediat primit în această selectă societate muzicală. Astfel s-au întâmplat două lucruri bune, pentru că lucrarea este superbă. Urmând ideile lui Liszt, acest concert este conceput conform procedeului ciclic, de revenire periodică a unor idei principale care-i asigură unitatea. El se execută fără oprire între părţi. Solist va fi violoncelistul Bryan Cheng.

Se spune că simfonia destinului, aşa cum mai este denumită Simfonia a V-a de Beethoven, ar fi cea mai notorie lucrare din toată muzica clasică. Despre ea ştiu câte ceva şi acei care n-au intrat vreodată la un concert simfonic, sau nu ascultă muzică de acest gen. Totul a pornit de la valoarea simbolică a motivului iniţial, patru note care ar reprezenta destinul care bate la uşă. Ideea aparţine secretarului lui Beethoven, Anton Schindler, care, după moartea compozitorului scria despre acest lucru superromantizându-i imaginea. În multe cărţi, articole sau caiete program, au apărut diverse păreri în legătură cu simbolistica acestui motiv, ajungându-se să se considere chiar că este ciocănitul unui graur. Până la urmă s-a impus ideea că este destinul ce bate la uşă şi aşa a rămas până azi. Anecdotica a impus simfonia în rândul tuturor, dar iubitorii muzicii o consideră o capodoperă pentru valoarea ei extraordinară. Ea a fost slab interpretată la premieră, în 1808, la Viena, pentru că muzicienii orchestrei n-au avut timp destul de repetiţii, deoarece a fost inclusă într-un concert ce dura patru ore, toate lucrările fiind compoziţii ale lui Beethoven. Impresia rece a publicului s-a schimbat total un an şi jumătate mai târziu când, având condiţii optime de repetiţii, simfonia a declanşat un succes răsunător. De atunci până azi gloria a însoţit mereu această creaţie deosebită. Concertul va fi dirijat de maestrul Stefan Geiger.”