Concert simfonic | Dirijor: STEFAN GEIGER, solist: MATTHIEU GAUCI-ANCELIN – flaut

Maestrul STEFAN GEIGER, dirijor invitat permanent al Filarmonicii Banatul Timișoara va conduce concertul susținut de Orchestra simfonică vineri, 26 mai 2023, de la ora 19:00, la Sala Capitol. Solist va fi flautistul francez MATTHIEU GAUCI-ANCELIN.

În program:

E. CHABRIER – España

J. IBERT – Concertul pentru flaut și orchestră drepturi

M. RAVEL – Alborada del Gracioso

M. RAVEL – La Valse

În continuare, avancronica de concert, semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„Pentru concertul simfonic din 26 mai dirijorul concertului, maestrul Stefan Geiger, ne propune o nouă seară de muzică franceză, lărgind spaţiul cultural al festivalului. Vom asculta — „España” de Emmanuel Chabrier, Concertul opentru flaut şi orchestră de Jack Ibert şi două lucrări de Maurice Ravel, Alborada del Graciosso şi La Valse.

Rapsodia pentru orchestră España este cea mai faimoasă lucrare a compozitorul francez Emmanuel Chabrier. A fost compusă în 1883, după o călătorie în Spania. A fost dedicată dirijorului Charles Lamoureux, care a dirijat pentru prima oară această lucrare la 4 noiembrie, acelaşi an, la Teatrul Castelului de apă din Paris. Chabrier a făcut parte dintr-o familie veche ai cărei membri erau cunoscuţi în partea centrală a Franţei drept oameni veseli, pasionaţi, buni dansatori şi cu preocupări în domeniul ştiinţelor. Emmanuel a primit lecţii de muzică de la 5 ani, iar la 16, compunea valsuri, polci, muzică pentru saloane. Era considerat compozitor autodidact. A avut un şoc în momentul când, fiind la Bayreth, a ascultat opera Tristan şi Isolda a lui Richard Wagner. De atunci, demisionând din postul de la Ministerul de Interne, s-a dedicat în totalitate compoziţiei. A murit la 53 de ani suferind de o paralizie generalizată. Conservatorul de muzică, dans şi dramă din Clermont Ferrand îi poartă numele. Dacă Ravel a fost asociat impresionismului, dar cu multe elemente din baroc şi neoclasicism, Ibert a fost considerat eclectic, adică el combinând concepţii diferite, incompatibile, uneori, unele cu altele. Deşi concertul de flaut a fost compus în maniera modernă a secolului al XX-lea, Ibert nu s-a lăsat furat de ultimele cuceriri ale tehnicii de compoziţie din acea vreme, ba chiar s-a ţinut la distanţă, spunând că muzica adevărată apelează singură la procedee atunci când are nevoie. Concertul său de flaut este un exemplu tipic de convieţuire a clasicului cu modernul. L-a compus între anii 1932 şi 1933 şi i l-a dedicat flautistului Marcel Moyse, fost student al legendarului Paul Tafanel, mare maestru al flautului. Moyse l-a cântat în premieră în februarie 1934, la Paris, dar nu l-a interpretat prea des în cariera sa din cauza marilor dificultăţi tehnice pe care le are partitura solistă. Nici orchestra nu are o sarcină uşoară după cum se va vedea vineri seara. Frumuseţea magică a acestui concert se datorează faptului că Ibert a ales cu măiestrie temele şi desfăşurările discursului sonor, în aşa fel încât să se potrivească cu calităţile şi particularităţile expresive atât ale instrumentului solist, cât şi ale celor din orchestră. Vom asculta acest concert în interpretarea flautistului Matthieu Gauci-Ancelin.

În 1905, Ravel a compus 5 piese pentru pian sub titlul de „Oglinzi”.

A treia piesă a fost orchestrată de Ravel în 1906 sub denumirea — O barcă pe ocean. A patra piesă, Alborada del gracioso, are şi ea o versiune pentru orchestră care a fost creată în 1918 şi pe care o vom asculta vineri în concert. Muzicologii traduc în mod curent această lucrare drept „Cântecul de dimineaţă al unui bufon”. Prietenul şi biograful lui Ravel, un fost elev, Alexis Roland-Manuel, descria lucrarea ca fiind aceea în care fluctuaţiile melodice sunt în contrast cu virtuozitatea uscată şi muşcată a satirei. Atmosfera nu este departe de înţelepciunea spaniolă din timpul lui Cervantes, Calderón sau Lope de Vega.

Să mai amintim faptul că fiecare parte din suita pentru pian are câte o dedicaţie. Alborada del gracioso a fost dedicată lui Michel-Dimitri Calvocoressi, critic muzical şi unul dintre cei mai mari admiratori ai lui Ravel.

Maurice Ravel a dorit, în 1906, să aducă un omagiu lui Johann Strauss fiul, compunând un vals pe care l-ar fi intitulat Viena. Proiectul iniţial a fost modificat după ce Ravel a participat activ la Primul Război Mondial. Sub noul nume, La valse, este un vals metamorfozat de ororile războiului, deformat de negura care se aşterne peste omenire, dar şi un manifest în ritm de vals contra celei mai stupide şi dezechilibrante acţiuni omeneşti: Războiul.”