Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul Timișoara îl va avea la pupitrul dirijoral pentru concertul simfonic de vineri, 26 ianuarie 2024, pe maestrul TIBERIU SOARE.
Pianistul DANIEL CIOBANU – solist în rezidență în Stagiunea 2023/2024, va interpreta în deschidere Concertul pentru pian și orchestră nr. 1, în re minor de J. BRAHMS.
Concertul se încheie cu Simfonia nr. 5, în re minor de D. ȘOSTAKOVICI.
În continuare, avancronica de concert semnată de maestrul Mircea Tătaru:
„Afișul concertului simfonic din 26 ianuarie prevede spre audiție două lucrări׃ Concertul pentru pian și orchestră nr. 1, în re minor de Johannes Brahms şi Simfonia nr. 5 în re minor de Dmitri Șostakovici.
Robert Schumann a contribuit foarte mult la devenirea lui Brahms ca muzician şi compozitor. L-a încurajat şi l-a introdus în diverse cercuri de cultură ale vremii. De aceea când, în 1854, Brahms află că acesta se afla într-un azil de boli nervoase, ca urmare a unor crize şi tentative de sinucidere, se duce la Düsseldorf ca să încerce să o ajute pe soţia acestuia, Clara şi pe cei şapte copii ai săi. Mai apoi, în dorinţa de a-şi exprima compasiunea începe să compună lucrări pentru pian, între care o sonată pentru două piane, dar mai ales acest minunat concert pe care-l vom asculta vineri. Premiera se petrece abia în 1859 şi consemnează faptul că Brahms duce mai departe ideile lui Beethoven, dezvoltă raportul dintre solist şi orchestră, încercând o închegare armonioasă şi obţinerea unei unităţi în parcursul concertant. Vom asculta concertul în interpretarea pianistului Daniel Ciobanu.
În următoarele 45 de minute vom asculta o mare simfonie care a făcut istorie nu numai datorită valorii ei deosebite, dar şi a discuţiilor deseori contradictorii, pe care muzicologii le-au purtat în jurul ei. Înainte de compunerea ei, lui Şostakovici i s-a întamplat ceva foarte rău. La premiera operei sale „Lady Macbeth din Mtsenk”, a avut ghinionul să participe şi Stalin, căruia nu i-a plăcut şi care a montat presa împotriva lui. Ceea ce a publicat ziarul Pravda, la 28 ianuarie 1936, l-a transformat pe marele compozitor în inamicul muzical numărul 1 al Uniunii Sovietice. Atât de teribil a fost tonul articolului încât Şostakovici a ajuns să creadă că inclusiv familia sa era în mare pericol. El a renunţat să prezinte Simfonia a IV-a pe care tocmai o compusese, îndepărtând-o pentru moment, şi a scris o altă simfonie, despre care credea că va fi bine primită de Stalin şi partid. În această stare de aşteptare şi anxietate, lucrarea a fost prezentată în premieră la Leningrad, în 1937. A fost o interpretare excepţională, datorată şi dirijorului Evgheni Mravinski, un mare admirator al lui Şostakovici.
Atât de mare a fost succesul, ovaţiile fiind o adevărată furtună, încât se spune că ele au durat aproape cât simfonia, 40 de minute. Mulţi oameni aveau lacrimi în ochi. Ei au înţeles atât muzica, cât şi tragedia compozitorului. Cel mai bine a descris-o Alexei Tolstoi, care spunea despre simfonie că este „o tragedie optimistă”. Din păcate, din cauza locului şi timpului în care a trăit şi a creat Şostakovici, se pot folosi cuvintele lui Tolstoi pentru întreaga sa viaţă.
Concertul simfonic va fi dirijat de maestrul Tiberiu Soare.”