Concert simfonic | Dirijor: WALTER HILGERS, solist: ALEXANDER BOLDACHEV – harpă

Ediția a V-a a Festivalului HARPISSIMA aduce pe scena Sălii Capitol un concert al Orchestrei simfonice a Filarmonicii Banatul Timișoara, împreună cu harpistul elvețian ALEXANDER BOLDACHEV. Dirijorul concertului de vineri, 12 mai 2023, de la ora 19:00 este WALTER HILGERS.

În program:

A. BOLDACHEV – Teme din trei balete de P. I. Ceaikovski, pentru harpă și orchestră (p.a.a.)
P. I. CEAIKOVSKI – Simfonia nr. 2 în do minor, op. 17

În continuare, avancronica de concert, semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„Maestrul Walter Hilgers va conduce de la pupitrul dirijoral concertul simfonic din 12 mai, ce va avea următorul program: Teme din trei balete pentru harpă şi orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski/ Alexander Boldachev şi Simfonia nr.2 în do minor, op.17 de Ceaikovski.

Faimos harpist, Alexander Boldachev, se dovedeşte şi compozitor, pentru că în deschiderea concertului simfonic, el a aranjat pentru harpă şi orchestră trei balete celebre din creaţia lui Ceaikovski.

A doua simfonie a compozitorului rus, pe care o vom asculta vineri seara, a fost compusă în 1872 şi a întrunit aprecierile tuturor, în special ale grupului Celor cinci, un grup de cinci mari compozitori ruşi înfiinţat de Mili Balakirev. A durat un timp destul de lung, şase ani, de la prima sa simfonie până la compunerea celei de-a doua. Datorită faptului că Ceaikovski a folosit cântece populare din folclorul ucrainean, simfonia a fost denumită Mica Rusie, Ucraina fiind considerată astfel, pe atunci. Motivul? Când a compus-o se afla în vacanţa de vară în Kamianka, Ucraina, împreună cu sora sa Alexandra şi familia ei.  În introducerea primei părţi se aude o variantă ucraineană a cântecului Jos pe măicuţa Volga, iar tema finalului, partea a IV-a, se bazează pe un celebru dans ucrainean, Cocorul. Partea întâi are un caracter dramatic, elementul caracteristic fiind un motiv descendent, plin de însufleţire, folosit de compozitor în unele uverturi ale operelor sale. În opoziţie, tema a doua este nostalgică, precum o melodie de dragoste. Partea întâi poate fi caracterizată ca o imagine umană, cu constrângeri şi episoade intime. Partea a doua îmbină un marş cu un cântec popular. Marşul a fost copiat din unele părţi ale operei Undina, o lucrare distrusă de însuşi Ceaikovski. În partea a treia, mai ales în partea mediană savurăm un umor viguros. Un grup de suflători intonează melodii de dans, specific aşezărilor de la ţară. În secţiunea principală, apare un scherzo strălucitor, moment de mare măiestrie componistică. Finalul, bazat pe melodia celebrului dans Cocorul, este unul din marile creaţii ale simfonismului ceaikovskian, o expresie reuşită a optimismului şi umorului popular. Cu tot succesul de la premieră, compozitorul nu era pe deplin satisfăcut. El a revizuit un an întreg simfonia, rescriind începutul şi scurtând finalul cu 150 de măsuri. Părea o altă lucrare, dar aceasta este varianta pe care o găsim pe afişele de concert. El a dedicat simfonia filialei din Moscova a Societăţii Muzicale Ruse.”