Concert simfonic – MOZART & HAYDN

În timpul cât a fost muzicianul de curte al Prinţului Nicolaus Esterházy, Haydn a compus 14 opere, în nouă folosind limba italiană şi în cinci, limba germană. Aceasta pentru că Prinţul adora spectacolele de operă, rugându-l să compună măcar una pe an. Se pare că preferata compozitorului a fost a zecea operă — „L`isola disabitata”, în traducere, „Insula dezlocuită”, a cărei uvertură o vom asculta. Opera a fost compusă în 1789, iar premiera a fost la 6 decembrie, acelaşi an. Uvertura se structurează ca o simfonie în miniatură, cu mai multe teme. Orchestraţia este reuşită, plină de culori. Dacă opera este foarte rar prezentă pe scene, uvertura a intrat în repertoriul orchestrelor simfonice.

Dublul concert al lui Mozart a fost scris înainte de a părăsi Salzburgul pentru Viena, în 1779. Era destul de fericit că scapă de sub controlul strict al tatălui său care-i îngrădea independenţa la cei 23 de ani. Dorea să scrie un concert pe care să-l cânte împreună cu sora lui mai mare, Maria Anna, pe care o porecliseră în familie „Nannerl”. De aceea lucrarea străluceşte de optimism şi vervă. La un concert dublu, problemele diferă faţă de concertul pentru un singur instrument. Confruntarea are loc, în principal între cei doi protagonişti. Mozart s-a străduit ca părţile lirice sau pasajele dificile să le împartă în mod egal între cei doi solişti. Bunăoară, în partea a doua, orchestra are un rol minimal, de acompaniament delicat al celor doi solişti, pentru a-i pune mai mult în evidenţă. Era profund angajat în această compoziţie, dovadă cadenţele originale şi descoperirea unor schiţe orchestrale foarte inspirate. Cei doi solişti vor fi Dragoş Mihăilescu şi Manuela Iana-Mihăilescu.

Cele două perioade cât a stat la Londra i-au prilejuit lui Haydn compunerea a 12 simfonii, acestea primind numele de londonezele. Publicul din Anglia l-a adulat, a fost în atenţia societăţilor celor mai alese, i s-au adus mereu omagii publice şi a fost remunerat cu generozitate. În aceste circumstanţe se înţelege că aceste ultime simfonii ale creaţiei sale sunt modele de arhitectură muzicală, de fantezie inepuizabilă şi de mare expresivitate melodică. Ultima simfonie, pe care o vom asculta la finalul concertului simfonic, a avut premiera în Teatrul Regelui din Londra, la 4 mai 1795, sub conducerea lui Haydn. A fost un succes imens. Haydn era mulţumit şi datorită onorariului. Scria în jurnalul său — „am primit 4000 de guldeni pentru seara aceasta, lucru posibil doar în Anglia”. După întoarcerea la Viena nu a mai scris nicio simfonie, doar mise pentru serviciul religios. În 1802 s-a retras din funcţiile sale oficiale, trăind liniştit la Viena, fiind una dintre persoanele celebre ale ţării. La moartea lui s-a cântat Requiemul de Mozart.”

MIRCEA TĂTATU