Concert simfonic extraordinar | Invitați: CRISTIAN MĂCELARU – dirijor, ROXANA CONSTANTINESCU – mezzosoprană

Maestrul CRISTIAN MĂCELARU, câștigător în anul 2020 al Premiului Grammy la categoria „Cea mai bună interpretare instrumentală solo”, dirijor  principal al renumitei orchestre WDR Sinfonieorchester din Köln și director artistic al Orchestrei Naționale a Franței, va dirija Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul Timișoara, miercuri, 14 decembrie, de la ora 19:00.

Atunci, pe scena Sălii Capitol va urca și mezzosoprana ROXANA CONSTANTINESCU, renumită pentru complexitatea muzicalității sale, pentru capacitatea ei de a aborda stiluri diferite cu aceeași frumusețe, devotament și onestitate. A concertat, printre altele, la Konzerthaus Wien, Luxembourg Philharmonie, Laeiszhalle Hamburg și Essen Philharmonie.

În program:

DVOŘÁK – Legendele nr. 4 și 6, op. 59, B. 122

ELGAR – Tablouri marine, op. 37

STRAUSS – Poemul simfonic Moarte și transfigurație

WAGNER – Preludiul la opera Tannhäuser

În continuare, avancronica de concert, semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„Concertul simfonic extraordinar din 14 decembrie va fi condus de la pupitrul dirijoral de maestrul Cristian Măcelaru. În program: Legendele nr.4 şi 6 compuse de Antonin Dvořák, Sea pictures op.37 de Edward Elgar, Poemul simfonic „Moarte şi Transfiguraţie” de Richard Strauss şi Preludiu la opera „Tannhäuser” de Richard Wagner.

La începutul anului1881, Dvořák realizează un grup de piese la patru mâini numit Legende. În 1880, chiar cu puţin înainte de a finaliza Simfonia a VI-a, i-a scris editorului său, Fritz Simrock, despre planul său de a termina acest ciclu în numai o lună. Nu a reuşit decât spre finele lui martie 1881 să realizeze versiunea pentru pian. Unele părţi le-a finalizat în Praga, altele în oraşele Vysoká şi Přibrami. Denumită Duet pentru pian, lucrarea a fost publicată de Simrock în vara lui 1881. Tot atunci, compozitorul realizează şi o versiune pentru orchestră, în care fiecare piesă este orchestrată cu diferite particularităţi. În 1882 a avut loc, la Praga, premiera a trei părţi, anume 1, 3, şi 4, iar mai târziu, la Viena, părţile 2, 5 şi 6.

Lucrarea a fost dedicată criticului Eduard Hanslick, un mare admirator al ciclului. Maestrul Măcelaru a ales din acest ciclu Legendele 4 şi 6.

Singurul ciclu de cântece compuse de Elgar pentru voce şi orchestră este Sea Pictures, traduse aproximativ — Tablouri marine. În 1844, el a compus o lucrare pentru soprană şi pian cu această denumire. În 1898, Conducerea Festivalului Norwich din Anglia i-a cerul să compună o lucrare pentru un solist vocal. Acesta era un vechi festival născut în 1824, care îi invita pe cei mai faimoşi artişti, instrumentişti, compozitori şi dirijori. Dacă pe atunci programau doar muzică clasică, mai apoi şi-au diversificat ţinta incluzând în festival şi muzică contemporană, de dans, de varietăţi şi chiar muzică pentru cei mici. Elgar, pe aripile succesului cu Variaţiunile enigma, a orchestrat Sea Pictures pentru acest festival, bazându-se pe poemele a cinci autori diferiţi. S-a străduit să prezinte marea, oceanul, în diferite ipostaze, stări de spirit. Cântecele sunt despre frumuseţe, despre tentaţiile mării, despre simbolism şi despre pericole. I s-a părut corect să rearanjeze textul vocal pentru o mezzosoprană în loc de soprană.

La premiera din 1899, la festival, solista vocală a fost îmbrăcată în sirenă!

În seara de vineri, solistă va fi mezzosoprana Roxana Constantinescu.

Richard Strauss a conferit valoare poemului simfonic nu numai prin alegerea subiectelor — principiul călăuzitor în muzica cu program — dar şi prin valoarea extraordinar de sugestivă a muzicii sale. În cazul poemului pe care îl vom asculta, trebuie să subliniem faptul că subiectul este un produs al fanteziei compozitorului şi nu evocă vreo întâmplare nefericită trăită de acesta, după cum el însuşi mărturisea. Se pare că în acea vreme, 1888-1889, Strauss, deşi era un temperament robust, a fost influenţat, ca şi Wagner, de citirea operelor unor filosofi pesimişti, printre care şi de lucrările lui Schopenhauer. „Moarte şi Transfiguraţie”, lucrare dedicată prietenului său Friedrich Rosch, descrie starea şi gândurile unui om în vârstă, bolnav, aflat pe patul de moarte. În fapt, muzica ne vorbeşte deosebit de sugestiv despre aducerile aminte ale eroului, despre aspiraţiile şi eşecurile sale. Într-o cămăruţă unde arde o lumânare, zace un bătrân aşteptându-şi sfârşitul, iar în starea febrilă, prin mintea sa semiconştientă se derulează înapoi, pagină cu pagină, viaţa sa. Revede copilăria, bătăliile tinereţii, idealurile, lucrurile şi faptele inutile, iluziile, confruntările cu duşmanii nemiloşi. Permanent asistăm la pendularea, oferită prin intermediul muzicii, de la starea fizică ce se degradează continuu până la moarte, de la stările psihice născute din amintiri şi gânduri, până la transfigurarea finală. Muzica poemului este de profundă simţire, este remarcabilă prin plasticitate şi expresivitate, răspândind o atmosferă de solemnitate şi măreţie.

Opera a cărei uvertură o vom asculta la finalul concertului, are ca subiect o legendă medievală, dar cu trimiteri clare în actualitatea timpului lui Wagner. Se întâlnesc poveştile tipice ale cavalerilor din timpurile medievale intersectate cu aluzii la mitologia greacă, pietatea creştină şi unele idei de resemnare umană ascunse sub mantia indignării virtuoase. Pe scurt, este vorba despre cavalerul menestrel Tannhäuser şi lupta sa de a alege între tentaţiile plăcerilor voluptăţii desfrânate oferite de împărăţia lui Venusberg şi spiritualitatea personificată de pura Elisabeta, nepoata prinţului Turingiei. Uvertura compusă după naşterea operei, este un rezumat concentrat al subiectului având toate elementele prezente ale întregii lucrări. Este una dintre cele mai complexe şi, totodată, dificile uverturi ale lui Wagner. Premiera operei s-a petrecut în 1845, la Teatrul Regal din Dresda, dar printre primele puneri în scenă, după Riga, Praga şi New York urmează Timişoara, la 13 ianuarie 1866″.

Mircea Tătaru