Concert simfonic | Invitați: RÓBERT FARKAS (Ungaria) – dirijor, SZYMON NEHRING (Polonia) – pian

Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul Timișoara, alături de SZYMON NEHRING (Polonia) – pian (unul dintre cei mai talentați și promițători pianiști ai tinerei generații din Polonia și singurul polonez care a câștigat Premiul I la Concursul Internațional de Pian Arthur Rubinstein de la Tel Aviv, unul dintre cele mai importante concursuri de pian din lume), vor susține vineri, 9 decembrie, în Sala Capitol, un concert simfonic, cu începere de la ora 19:00.

Dirijorul concertului este maestrul ROBERT FARKAS (Ungaria), colaborator al Berliner Konzerthaus Orchestra, Orchestra Simfonică a RadioTeleviziunii Croate, Orchestra Simfonică din Berlin (Symphoniker Berliner) și Collegium Musicum Youth Orchestra din Pommersfelden.

În program:

RAHMANINOV – Concertul pentru pian și orchestră nr. 2 în Do minor, op. 18

SCHUBERT – Simfonia nr. 9 în Do major, D. 944

În continuare, avancronica de concert a maestrului Mircea Tătaru:

„De vineri, 9 decembrie, concertele simfonice ale filarmonicii se întorc în sala Capitol. Sub conducerea maestrului Róbert Farkas vom asculta Concertul pentru pian şi orchestră nr.2 în do minor, op.18 de Serghei Vasilievici Rahmaninov şi Simfonia nr.9 în do major de Franz Schubert.

Cea mai îndrăgită lucrare a lui Rahmaninov este, fără îndoială, acest concert pentru pian în do minor. Ca şi alte mari creaţii umane, el s-a născut din suferinţă. De ce a fost dedicat doctorului Nikolai Dahl, specialist în neuropsihiatrie? După eşecul de la premiera Simfoniei I, când a fost desfiinţat de critici, Rahmaninov se gândea să renunţe la compoziţie şi să se rezume la cariera de pianist solist. A intrat într-o depresie adâncă înecându-şi deziluziile în alcool. Salvarea a venit de la doctorul Dahl, care era şi muzician amator, la al cărui cabinet de consultaţii, familia lui Rahmaninov l-au încurajat să meargă. Între ianuarie şi aprilie 1900, a frecventat regulat şedinţele de tratament. Nu ştim dacă momentele de hipnoză sau încurajările şi îmbărbătările acestui doctor specialist, iubitor de muzică, sau toate la un loc, l-au convins pe Rahmaninov că destinul lui este hărăzit compoziţiei. Povestirile spun că Dahl l-ar fi îndemnat să scrie un concert pentru pian, ceea ce a şi făcut. Succesul de la premiera integrală, din 27 octombrie 1901, a fost extraordinar. Era un dublu succes, compozitorul fiind şi solistul concertului. Când Dr. Dahl, fericit, l-a felicitat pentru concert, Rahmaninov i-a răspuns „acest concert este opera dumneavoastră”. Vineri îl vom asculta în interpretarea pianistului Szymon Nehring.

La finalul concertului vom asculta Marea Simfonie în do major, compusă de Schubert în ultimul an al scurtei sale vieţi. Este de necrezut, în anul morţii sale, finalizează o simfonie de mari proporţii, unde totul emană lumină, putere şi încredere în viitor. Să fi fost o puternică premoniţie determinatoare ce l-a mobilizat să-şi adune toate eforturile creatoare pentru un cântec de lebădă? De fapt, la creatorii de excepţie mai întâlnim astfel de contraste enorme între slăbiciunile fizice tot mai mari şi forţa crescătoare a spiritului. A terminat simfonia în martie 1828 şi, la scurt timp, s-a început lucrul la ştimele pentru instrumentele orchestrei. Au început repetiţiile, dar din cauza lungimii şi problemelor puse de tehnică şi interpretare, Schubert a propus să fie înlocuită în concert cu Simfonia a VI-a, mai accesibilă orchestrei. Nu i-a fost dat să-şi asculte această grandioasă lucrare. La 11 ani după moartea sa, simfonia a fost cântată pentru prima dată şi, de atunci, este în repertoriul curent al tuturor orchestrelor simfonice. Cu toată lungimea ei neobişnuită, faţă de restul creaţiei lui Schubert, datorită măreţiei ei, bogăţiei ideilor muzicale şi forţei sale de expresie, nimeni nu a îndrăznit vreodată să înlăture măcar o singură notă”.

Mircea Tătaru