Concert simfonic extraordinar ORCHESTRE NATIONAL DE FRANCE | Dirijor: CRISTIAN MĂCELARU, solist: DAVID FRAY – pian

Luna mai se încheie cum nu se poate mai fastuos, cu un concert extraordinar al renumitei ORCHESTRE NAȚIONALE A FRANȚEI (ORCHETRE NATIONAL DE FRANCE), sub bagheta dirijorală a maestrului CRISTIAN MĂCELARU. Solist al concertului va fi pianistul francez DAVID FRAY.

În program:

Z. KODÁLY – Dansuri din Galánta

R. SCHUMANN – Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 54

G. BIZET – Suita Arleziana nr. 2

În continuare, avancronica de concert semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„În ultima zi a lunii mai, miercuri 31, avem parte de un concert simfonic extraordinar. Pe scena Sălii Capitol va evolua Orchestra Naţională a Franţei sub conducerea maestrului Cristian Măcelaru. În program — Concertul pentru pian şi orchestră în la minor op. 54 de Robert Schumann, Dansurile din Galálnta de Zoltán Kodály şi „L`Arlésienne” Suita nr. 2 de Georges Bizet.

Concertul începe cu o capodoperă pe care i-o datorăm lui Schumann. Ambianţa impunătoare a stilului simfonic abordat în conceperea concertului instrumental, inaugurat de Beethoven în ultimele sale concerte, se remarcă din plin la acest concert pentru pian. Ca şi la Beethoven, este evident că pianul este instrumentul preferat al lui Schumann, este confidentul şi cel care i-a declanşat fantezia şi forţa creatoare. Este cel mai poetic concert romantic, plin de zbucium şi contraste. Să menţionăm că prima parte, Allegro Affettuoso, a fost compusă în 1841, sub denumirea de Fantezie pentru pian şi orchestră şi a avut prima audiţie într-un concert la Gewandhaus (Leipzig), având-o ca solistă pe Clara, soţia lui, iar dirijor pe Felix Mendelssohn Bartholdy. A fost un mare succes. În 1845 mai adaugă două părţi, devenind concertul pe care l-am ascultat de atâtea ori. Vom observa cum orchestra filarmonicii şi solistul concertului, pianistul David Fray vor constitui un ansamblu unitar, contribuind împreună, cu mijloacele specifice, la naşterea unei muzici extraordinare. Din păcate, acest mare compozitor s-a stins din viaţă la 46 de ani, lăsând destule lucrări neterminate, printre care încă trei concerte pentru pian. Prin acest minunat concert, Schumann atinge apogeul în creaţie.

În anul 1933, Kodály a primit o comandă din partea Societăţii Filarmonice din Budapesta să compună o lucrare pentru aniversarea a 80 de ani de la înfiinţare.

Datorită faptului că în mare măsură şi-a bazat lucrările pe melodii din folclorul maghiar, el s-a hotărât să folosească şi melodii de dans specifice dintr-un volum de melodii de gen publicat la Viena în secolul al XIX-lea. Muzicologii spun că nu erau de tipul celor culese de el şi Bártok în peregrinările prin Ungaria şi România. Ei relatează că ar fi melodii şi dansuri auzite de compozitor pe când era copil în oraşul Galánta, azi în Slovacia, unde tatăl său era şef de gară. În sfârşit, este o lucrare deosebit de reuşită, încântătoare.

L`Arlésienne a fost o muzică de scenă pentru drama cu acelaşi nume a lui Alphonse Daudet. Premiera a fost la Théâtre du Vaudeville din Paris, la 30 septembrie 1872. În cronicile vremii se găsesc foarte puţine informaţii despre eveniment. Oricum, nu a fost o reuşită. Prietenii l-au asigurat pe Bizet că cele mai reuşite părţi înmănunchiate ar putea avea un mare succes ca lucrare de sine stătătoare pe scena simfonică. Prima suită a fost primită excelent de către public, astfel că editorul a comandat un al doilea set, încă o suită. La patru ani după moartea prematură a lui Bizet, prietenul său, Ernest Guiraud îşi asumă rolul de a alcătui o altă suită, doar că pe lângă cele trei mişcări, adaugă o a patra — Minuet. Părţile corale din muzica de scenă au fost aranjate pentru orchestră mare. Interesant este că numele Guiraud nu a fost menţionat deloc pe nicio partitură, astfel că lumea muzicală l-a creditat doar pe Georges Bizet ca singur autor. Iată cele patru părţi ale suitei a doua: Pastorale, Intermezzo, Minuet şi Farandole. Premiera a avut loc la 21 martie 1880, la un concert popular în Paris.

Un eveniment muzical de excepţie ce merită audiat de către melomanii timişoreni în anul în care orașul este Capitală Europeană a Culturii.”