Concert vocal-simfonic extraordinar RECVIEM „IN MEMORIAM” DEDICAT VICTIMELOR COMUNISMULUI

Orchestra simfonică și Corul „Ion Românu” ale Filarmonicii Banatul Timișoara se reunesc sub bagheta maestrului GABRIEL BEBEȘELEA pentru a interpreta o lucrare în primă audiție absolută: RECVIEM „IN MEMORIAM” DEDICAT VICTIMELOR COMUNISMULUI.

Lucrarea, comisionată de Filarmonica Banatul, a fost scrisă de șapte compozitori din șapte state foste comuniste, care au trecut, la fel ca România, prin revoluții, în 1989: ZYGMUNT KRAUZE (Polonia), MARTIN SMOLKA (Cehia), IRIS SZEGHY (Slovacia), SVEN HELBIG (Germania de Est), LÁSZLÓ TIHANYI (Ungaria), DOBRINKA TABAKOVA (Bulgaria), DAN DEDIU (România).

Ultimul eveniment de amploare al Filarmonicii din anul de Capitală Europeană a Culturii are loc sâmbătă, 16 decembrie 2023, de la ora 19:00, la Sala Capitol.

Soliști: LUIZA FATYOL – soprană

MARTINIANA ANTONIE – mezzosoprană

MARIUS BUDOIU – tenor

ADRIAN SÂMPETREAN – bas

Dirijorul corului: IOSIF TODEA

Înaintea concertului, împreună cu EMIL HUREZEANU (publicist, scriitor, diplomat, fost director adjunct și director al Radio Europa Liberă) și NECULAI CONSTANTIN MUNTEANU (publicist, jurnalist, fost senior editor al emisiunii „Actualitatea românească” la Radio Europa Liberă) ne vom aminti de momentele dramatice prin care a trecut România în decembrie 1989.

În continuare, avancronica de concert semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„În memorabila zi de 16 decembrie Filarmonica „Banatul” organizează un concert vocal-simfonic extraordinar dedicat victimelor comunismului. Concertul va fi dirijat de maestrul Gabriel Bebeşelea. Va fi un un Recviem inedit la care participă compozitorii Zygmunt Krauze (Polonia), Martin Smolka (Cehia), Iris Szeghy (Slovacia), Sven Helbig (Germania), László Tihanyi (Ungaria), Dobrinka Tabakova (Bulgaria) şi Dan Dediu (România).

Luna decembrie nu ne aduce numai Sărbătoarea Zilei Naţionale, a Crăciunului şi speranţa unui an nou mai bun, dar şi amintirea grea şi dureroasă a evenimentelor din 1989, când poporul român a plătit scump curajul ruperii lanţurilor. După primele cuvinte în limba latină — Requiem aeternam dona eis, Domine (Odihnă veșnică dă-le lor, Doamne), Recviemul este liturghia formată din șapte părți din tradiția Bisericii, care a devenit, mai apoi, compoziție muzicală pe scenele de concert. Este extraordinară ideea de compune un Recviem cu participarea celor mai reprezentativi compozitori din cele șapte țări, corespunzând celor șapte momente ale Messei pro defunctis, ţările unde, în acea perioadă, au avut loc puternice mişcări de eliberare de sub regimurile comuniste. Într-o discuţie cu managerul Filarmonicii „Banatul”, domnul Ovidiu Florian Andriş, îmi manifestam bucuria pentru această iniţiativă lăudabilă.

Conceptul acestui recviem colectiv în memoria victimelor comunismului aparține dirijorului Gabriel Bebeșelea, pornind de la două recviemuri-etalon, nu întâmplător programate la Filarmonica „Banatul” în ultimele două stagiuni: Recviemul lui Giuseppe Verdi și Recviemul de război al lui Benjamin Britten.

Ideea ca mai mulți compozitori să-și unească eforturile creatoare pentru a compune un Recviem, aparține lui Giuseppe Verdi, care dorea ca la prima comemorare a decesului lui Gioachino Rossini să i se cânte această Misă liturgică (Messa per Rossini) la Bazilica San Petronio din Bologna. Pentru aceasta, a luat legătura cu cei mai importanți 12 compozitori italieni care au trimis rapid editorului Giulio Ricordi partiturile lor. Dirijorul Angelo Mariani, cu toate că acceptase inițial să dirijeze acest eveniment, decide să boicoteze proiectul colectiv inițiat de Verdi pentru că organiza la rându-i un alt concert în memoria lui Rossini, chiar în orașul lui natal, la Pesaro. Apoi, impresarul Teatrului Comunal din Bologna, care trebuia să pună la dispoziție interpreții, tergiversează și amână, astfel încât proiectul moare și partitura se pierde în negura vremurilor. După cinci ani, moare scriitorul Alessandro Manzoni, iar Verdi dorind să-i dedice un recviem, restructurează partea sa din Messa per Rossini, Libera me, compunând în jurul ei ceea ce avea să devină una din cele mai importante lucrări religioase din istoria muzicii. Partitura acestui recviem este descoperită abia în 1986, iar premiera absolută are loc în 1988 la Stuttgart, cu Helmuth Rilling la pupitru.

De la celălalt model, Recviemul de război de Benjamin Britten, a fost preluată o altă idee: compozitorul ceruse aprobare pentru ca pe lângă textul latin, să utilizeze și poezii în limba engleză ale lui Wilfred Owen, ucis în Primul Război Mondial. Cei șapte compozitori au fost rugați să includă, pe lângă textul latin, un text pe care-l consideră relevant în limba lor națională. Astfel, acest recviem va fi în opt limbi, un adevărat exemplu de unitate prin diversitate.

De aici a pornit ideea unui recviem colectiv, realizată și interpretată pentru prima dată în istoria muzicii chiar la evenimentul pentru care a fost conceput. Ordinea în care cei șapte compozitori au scris părțile nu este întâmplătoare, ea fiind aleasă în funcție de cronologia începutului revoluțiilor anticomuniste. Inedit va fi și faptul că toți cei șapte compozitori vor fi prezenți la Timișoara la premiera absolută a lucrării.

Desigur, lucrarea va fi una eclectică, dar omogenitatea o va da mesajul de luptă şi jertfă umană care ne-a adus lumina libertăţii. Iată pe scurt, biografia celor șapte compozitori, spre a fi cunoscuţi publicului timişorean.

Zygmunt Krauze este unul dintre cei mai mari muzicieni ai Poloniei. S-a născut în 19 septembrie 1938. Este pianist compozitor, profesor, organizator de evenimente muzicale şi ales deseori în juriile competiţiilor muzicale. A compus şase opere, multă muzică pentru pian, instrumentul lui preferat, muzică de cameră şi vocală. A fost distins cu multe premii şi cu titluri de onoare precum Ordinul National Francez al Legiunii de Onoare, Cavaler al Ordinului Artei şi Literelor. A fost preşedintele Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană. În 2011, a devenit membru onorific al Uniunii Compozitorilor Polonezi. În anul următor a fost premiat cu titlul de Corifeu al Muzicii Poloneze la categoria Personalităţi ale Anului.

Născut la Praga în 1959, Martin Smolka se distinge ca o personalitate originală în ansamblul compozitorilor contemporani. Împreună cu Miroslav Pudlál şi cu Petr Kofroň au fondat un ansamblu denumit Agon (în mitologia greacă însemnând conflict, luptă, competiţie), care, timp de 10 ani, a constituit un îndreptar în muzica de avangardă cehă. El s-a dovedit a fi influenţat de curentul minimalist, de muzica experimentală americană, de curentul post-Weber şi chiar de curentele moderne din Polonia. A fost mereu interesat de a descoperi sunete noi produse de instrumente bizare. A folosit instrumente de coarde acordate foarte jos, sunetele gramofoanelor, diferite instrumente ciudate de percuţie. Iată un titlu deosebit al uneia din lucrările sale cele mai faimoase: Ploaie, o fereastră, acoperişuri, coşuri, porumbei şi aşa… şi poduri de cale ferată. El era interesat de sunetele observate în natură şi în oraşe. În ultima vreme, a fost cucerit de tainele muzicii vocale.

Iris Szeghy s-a născut în 1956, la Prešov în Slovacia. A studiat muzica la Conservatorul din Košice. Compoziţia a studiat-o la Bratislava, unde a obţinut şi doctoratul. Dar de aici încolo se poate spune că este un compozitor internaţional. A fost rezident la academiile, universităţile şi instituţiile de spectacole din Stuttgart, California, San Diego, Amsterdam, Hamburg, Paris, Londra şi Budapesta. A primit foarte multe premii pentru compoziţie, lucrările i-au fost interpretate pe diferite continente. Un compozitor de anvergură. Acum, locuieşte în Elveţia.

Compozitorul german Sven Helbig s-a născut în anul 1968, la Eisenhüttenstadt (Germania de Est). A început să studieze clarinetul, chitara, pianul şi instrumentele de percuţie. În 1966, împreună cu cornistul Markus Rindt a fondat Orchestra Simfonică din Dresda, care s-a profilat pe muzica simfonică nouă. De fapt, se poate spune că a fost prima orchestră din Europa care a cântat exclusiv muzică contemporană. Helbig a compus în domeniul orchestral muzică de cameră şi muzică corală. Domeniul lui este muzica electronică. Calităţile de om versatil l-au făcut foarte căutat în proiecte de autodepăşire, inventivitate. De aceea, a devenit producător şi aranjor de muzică.  În 2017, a făcut un lung turneu în Europa, America de Sud şi de Nord, cu lucrarea sa vocală — „Mănâncă soarele şi bea ploaia”. A început să dirijeze videouri muzicale, shouri de scenă şi evenimente teatrale cu muzică. Este interesant că a compus High-rise Symphony (Simfonia înaltă) cu ocazia aniversării a 800 de ani a oraşului Dresda, muzicienii cântând de pe balcoanele indivduale ale unui vechi bloc est-german.

În 21 martie 1956, se naşte la Budapesta László Tihanyi. Studiile superioare de muzică le urmează la Academia „Franz Liszt” din Budapesta. Mai târziu, în 1979, devine aici profesor, iar între anii 2000 şi 2005 este desemnat prorector. A dirijat multe orchestre, dar mai ales ansambluri de muzică contemporană. În 1985, se decide să fondeze un ansamblu denumit Intermodulation, al cărui director artistic este până aastăzi. L-a constituit pentru a promova muzica contemporană de la finele secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, dar şi propriile lucrări. Căpătând faimă, multe orchestre din diferite oraşe sau competiţii de muzică modernă i-au comandat lucrări noi. Bunăoară, Opera Naţională din Bordeaux i-a comandat o operă bazată pe romanul lui François Mauriac numită „Genitrix”. Premiera a fost la 25 noiembrie 2007, la Bordeaux.

Dobrinka Tabakova s-a născut la Plovdiv, în Bulgaria în anul 1980, într-o familie de medici. Tată său, Slavik, este un celebru medic cunoscut în toată Europa. Acum, sunt stabiliţi la Londra. De aceea, în descrierea personalităţii lui Dobrinka se specifică pe internet — Bulgarien-British composer. Încă de la 14 ani, câştigă Premiul Jean-Frederic Perrenoud la o competiţie internaţională la Viena. A studiat liceul la Londra și a fost studentă la Academia Regală din capitala Angliei. Aici, a studiat compoziţia cu mari profesori ai academiei. Mai apoi, a urmat cursuri de măiestrie cu John Adams, Lous Andriessen, Alexander Goehr şi Iannis Xenakis. Un moment important al carierei a fost interpretarea lucrării ei — „Lauda” la Catedrala Sf. Paul pentru sărbătorirea Jubileului de Aur al Reginei Elisabeta a II-a. Compoziţiile ei au fost interpretate peste tot în Marea Britanie, Bulgaria, Hong Kong, Europa şi Statele Unite. A fost editat un album cu lucrările sale numit String Paths. Mai târziu, a fost premiată cu titlul „Producer of the Year, Classical”.

Compozitorul Dan Dediu s-a născut la Bucureşti, în 1967. A studiat compoziţia în Capitală, cu Ştefan Niculescu şi Dan Constantinescu, iar la Viena cu Francis Burt. A compus peste 170 de opusuri ce acoperă aproape toate genurile muzicale: cinci simfonii şi alte 20 piese pentru orchestră, 11 concerte (saxofon, violă, vioară, pian, violoncel, trombon, chitară, dublu concert pentru vioară, violoncel, triplu concert pentru flaut, clarinet, violoncel, triplu concert pentru vioară, violoncel, pian), șapte cvartete de coarde, muzică de cameră în diferite formaţii, muzică pentru pian, coruri, cinci opere (Post-ficţiunea, Münchhausen, Eva!, O scrisoare pierdută, D’ale carnavalului) și o Operă-Concert (Wagner Under).

Este laureat al mai multor premii naţionale şi internaţionale de compoziţie și a coordonat, în calitate de director artistic, festivalul Săptămâna Internațională a Muzicii Noi (în 1999, 2001, 2007, 2008, 2016-2023). Dan Dediu este profesor de compoziţie, director artistic al ansamblului Profil, iar între 2008-2016 a fost rectorul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. De asemenea, este doctor honoris causa al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, al Universității din Craiova și al Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău. În iunie 2022, a fost ales Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Îşi dau concursul soprana Luiza Fatyol, mezzosoprana Martiniana Antonie, tenorul Marius Budoiu şi basul Adrian Sâmpetrean.

Corul „ Ion Românu” a fost pregătit de maestrul Iosif Todea”.